REPORTAJ. „Parcă nu respira nimeni”. Povestea tinerilor lăutari care au strălucit pe o scenă dedicată muzicii clasice
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Florinel a învățat acordeonul de la bunicul său nevăzător, Ionuț cântă la trompetă și vine din Bucovina - „New Orleansul românesc” -, iar Ștefan face minuni cu cimpoiul. Toți trei au făcut senzație pe o scenă dedicată acordurilor clasice - Filarmonica din Timișoara.
Cuprins:
„Domnul de la pază mi-a zis că nu ține minte când a mai văzut sala filarmonicii atât de plină”. Cel mai frumos compliment, explică Bogdan Mihai Simion, care împreună cu Taraful Lăutarii de Mătase a cântat în deschiderea Festivalului Taifas, desfășurat în perioada 5-12 noiembrie la Timișoara. Evenimentul a adus în orașul de pe Bega artiști și artizani ce promovează cultura balcanică.
Sala Filarmonicii are o capacitate de 875 de locuri și a fost plină ochi. Biletele puse în vânzare s-au epuizat cu două săptămâni înainte de concertul de muzică lăutărească și tradițională. I-a atras cobza și vocea lui Simion, dar au avut parte și de o surpriză: pe scenă au urcat trei tineri care duc mai departe muzica transmisă, de cele mai multe ori „după ureche”, în familie și în comunitate.
Când am primit această invitație, de a concerta în cadrul festivalului, am spus că vin. Dar vreau să mă folosesc de reputația noastră pentru a promova ce cred eu că trebuie promovat când vorbim de o capitală culturală - tinerii artiști.
După ce timp de o oră a ridicat atmosfera din filarmonică, Simion a făcut un pas în spate și a cedat locul tinerei generații. Nu că el ar fi prea departe, la cei 32 de ani ai săi, dar are deja notorietatea unui veteran.
New Orleansul românesc
Primul care a fost introdus publicului a fost Ionuț Pîntiuc. Originar din Humoreni (un sat care abia trece de o mie de locuitori din județul Suceava), tânărul de 19 ani studiază trompeta de la 14 ani.
Bucovina e o zonă care „reprezintă New Orleansul românesc. Nu știu ce le-a pus în apă, dar toată lumea suflă-n țevi”, e descrierea lui Simion cu o față serioasă, dar care și-a atins scopul și a smuls câteva râsete din partea publicului, înainte de a se plasa în plan secund.
Interpretarea lui Ionuț a fost a unei hore. O variantă instrumentală scrisă de Adam Stângă după un cântec al „divei lor de-acolo, Sofia Vicoveanca”, precum îi place lui Simion s-o descrie.
Educație transgenerațională în Făurei, din partea bunicului acordeonist nevăzător
Florinel Caraivan a mai vizitat Timișoara, la rude. Nu și-ar fi imaginat debutul de pe Bega în 2023, în fața a peste 800 de persoane venite la filarmonică pentru muzica lăutărească.
„Mi-a plăcut foarte mult la public că au fost atenți la melodiile cântate”, a mărturisit după concert acordeonistul, care are 18 de ani. „În ziua de azi, mulți stau pe telefoane, dar la spectacolul cu Bogdan am simțit că parcă nu respira nimeni”.
A învățat muzică de la bunicul său, celebrul acordeonist Ionel Caraivan, peste care a dat necazul pierderii vederii până la 10 ani. A început să vadă în ceață încă „de când avea 7-8”, îmi povestește cu tristețe nepotul. A plecat din lume acum doi ani, dar nu înainte de a-i lăsa îndeletnicirea cu acordeonul drept moștenire lui Florinel. Și o vastă cultură folclorică romă, așa cum a trăit-o.
De la el a învățat tot. De la vârsta de 8-9 ani s-a arătat interesat întâi de orgă. „Nu am început cu muzica aceasta tradițională”, admite tânărul. O privea drept o muzică fără viitor.
„Dar bunicul avea darul să te convingă să faci ceva. Și, ușor-ușor, am început să studiez și să cânt. Prima piesă a fost un vals simplu, Dunărea Albastră. Nu poți să cânți din start o horă”, cu atât mai puțin să înveți despre modulații, triluri și alte tehnici folosite în acest stil care invită românul la dans.
Familia sa, continuă el, era una modestă. Dar „bunicul a știut să fure din melodii de la radio, că așa era pe vremea aia. Și chiar dacă avea boala aceea, studia când putea și avea simțul tactil și auzul dezvoltat, lucru care l-a ajutat în meseria sa”.
Cum se naște pasiunea pentru cimpoi
Ștefan Milutinovici a fascinat marea sală timișoreană prin interpretările sale la cimpoi, deși curiozitatea sa a venit mai mult pe filieră academică și a fost stârnită de pianina din casa părintească, pe care a început să exerseze încă de la grădiniță.
Trecut prin jazz pe la Școala Populară de Arte, de o fire curioasă și cu o rigurozitate academică, Ștefan, 22 de ani, a devenit atras de această latură a muzicii tocmai pentru că îi era ca o mare nebuloasă.
Dar pentru a ajunge acolo, a trecut prin studierea fluierului, apoi a muzicii irlandeze și așa s-a făurit calea către cimpoiul românesc, despre care îți poate povesti cu pasiune ore-ntregi.
Ștefan a urcat pe scenă pentru a interpreta la caval, fluier și cimpoi românesc, iar din sală au venit aplauze îndelungate.
Tânărul muzician deplânge „lipsa unei librării de partituri digitalizate”, care face parte din ecuația ce amenință trimiterea acestui gen la muzeu. „Apoi, această lipsă care să ofere un suport teoretic acestui tip muzical și să o popularizeze, așa cum a fost povestea, de exemplu, cu jazzul american”, face el o paralelă.
Astfel, anumite reinterpretări care ar putea duce la evoluția genului lăutăresc tradițional se lovesc de acest impediment major, în opinia tânărului pasionat, care dorește să-și continue studiile în Brașovul adoptiv.
„Crescut pe Muzică”, un proiect născut în pandemie
Ștefan și Florinel fac parte din proiectul „Crescut pe Muzică”. Conform site-ului proiectului, acesta a luat naștere în 2020 și și-a propus să găsească și să formeze 20 de tineri din familii de muzicieni de tradiție orală și dansatori, din diferite regiuni ale țării.
Aceștia au participat timp de o lună la ateliere online de jurnalism, fotografie, film documentar, scriere creativă și alfabetizare media. Iar de partea de etnomuzicologie s-a ocupat chiar Bogdan Mihai Simion. Rezultatele au fost publicate, în parte, pe un canal de YouTube.
Beneficiarii acestui proiect au mai urcat pe scenă în diverse ansambluri sau proiecte muzicale, însă la Timișoara a fost pentru prima dată când celor doi, alături de Ionuț, li s-a oferit partea principală a unui concert pe o scenă de filarmonică.
În sală a fost prezentă „crema culturală” a orașului, dar și tineri corporatiști, cupluri, doamne în vârstă sau operatori culturali din alte orașe. Media de vârstă aproximativă a sălii a fost la 35-45 de ani.
Iar după spectacolul care a ținut în antren spectatorii de la Filarmonică, Simion a mai organizat o cântare, în aceeași formulă, în fața unor oameni potenți economic pe plan local - din nou sub aceleași auspicii. Pentru a-i convinge suplimentar pe cei trei că pot să-și facă meseria și să și câștige un ban cinstit, și, în același timp, să încurajeze mediul antreprenorial să-i urmărească, să-i recompenseze și să înțeleagă importanța unui astfel de demers.
lipanileana 02.01.2024, 19:39
Bravo lor,au strălucit și au delectat publicul.
Narcisu 02.01.2024, 19:57
Parca acesta țară ,mai are și ceva talente.
Vale25 02.01.2024, 21:12
Tineri talentați sunt destui..trebuie să aibă si ajutor pentru performa..
Vale25 02.01.2024, 21:12
Acești tineri ne dau speranța că se poate...
Vale25 02.01.2024, 21:13
Sunt tineri talentați, crescuți în familii modeste. Merită să fie apreciați.