REPORTAJ/Patru ore cu trenul de la București la Constanța. Drum cu rugăciuni și cu ceai cald de la controlor

8.45. Am ajuns în Gara de Nord la 8.45, deși aveam trenul către Constanța la 9.30. Majoritatea caselor închise, iar cele care erau deschise nu aveau bani să dea rest la „bancnote mari” de 100 sau 200 de lei. Imediat ce ai intrat în gară ajungi să te simți ca Evgeni Plushenko, dar fără patine și orchestră, în schimb ai ropote de aplauze dacă reușești să te împrăștii cu grație pe podeaua alunecoasă.

Și te întâmpină primul obstacol, un morman de zăpadă, adunat cu multă sârguință de lucrătorii Romprest, care strâng zăpada într-un cărucior cu care CFR căra coletele din vagonul Poștă acum 20-30 de ani. Unul trage căruciorul, doi încarcă la lopată zăpada ce se depune parcă necontenit. În spatele lor, în funcție de echipă, un al patrulea sau al cincelea membru, aruncă cu care pe podea de parcă ar săra după gust un cordon bleu, la Mastechef.

Sherlock Holmes din Gara de Nord

Și pentru că vrei să iei un tren spre „Iadul alb”, cum ne place în presă să denumim iarna grea, trenul de Constanța a devenit una din enigmele secolului 21, așa că te transformi într-un Sherlock Holmes de ocazie. Este afișat pe tabela mare, unde sunt puse la loc de mare mândrie cursele de plecări și veniri cu mari întârzieri. Dar deși este afișat, angajatul CFR Călători, responsabil cu pusul liniei de la care pleacă, probabil a uitat de el.

Mai sunt 10 minute și nici un călător nu știe către ce linie să se îndrepte. Un pâlc de oameni stau cu gâtul alungit și privirile către tabelă asemeni unor pui neajutorați în cuib așteptând pasărea mamă să vină cu suculenta bucată de mâncare. Din când în când mai „piuie” nemulțumiți și speriați că pierd trenul.

Pentru cei care au mai mers spre Constanța, acestea sunt mai tot timpul spre liniile cu numele mari. Așa l-am găsit și noi, la peronul 12 din 14. Ne întâmpină un controlor în fofolit și pregătit pentru urgia de afară.

Un pas înainte, doi, în Evul Mediu

9.20. Trei vagoane are această garnitură, două de clasa a II a, unul de clasa I. Și dacă la 9.20 nu eram decât trei rătăciți prin vagon, după cinci minute acesta aproape că se umple, semn că au aflat călătorii unde trebuie să ajungă.

9.30. Trenul pleacă. Lângă mine, peste culoar, o doamnă la 50 de ani, își face rapid o cruce, spune o rugăciune scurtă și scuipă în sân. Nici bine nu termină rugăciunea că trenul nostru s-a și oprit la 50 de metri de stație, semn că pe vremea asta nici rugăciunile nu circulă în sus.

9.45 După o pauza de 15 minute ne reluăm cursul natural spre Constanța. Și mergem. Lumea face poze pe fereastră, trecem pe lângă celelalte trenuri care așteaptă să intre în gară sau să plece, trecem și de cele două poduri pe sub care vine trenul în Gara de Nord și… ne oprim din nou. Este deja 10.10 când pleacă a doua oară și noi nici nu am ajuns în dreptul Casei Presei, în condițiile în care la ora asta trebuia deja să facem cu mâna călătorilor din Ciulnița.

Totu-i alb pe câmp, pe dealuri…

10.25 – La aproape o oră de la plecare trecem pe sub podul de la Pipera. Ieșim cu chiu cu vai din București. Totu-i alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtări. Trenul merge, vine controlorul și în timp ce-și afișează dinții de aur din partea de jos a danturii ne spune spășit: „Trenul a mers bine până aici. Să vedem de aici încolo. Acum merge cu 100 km/h, nu cu 146 km/h cum mergea de obicei. O să vă mai ținem la curent cu noutăți dacă este cazul”. Se depărtează de noi și ne vedem în continuare de drum.

11.46 – intrăm în Ciulnița. E prima stație dintre București și Constanța și avem deja o întârziere ce depășește o oră. Trenul a mai redus din viteză pentru că pe anumite porțiuni sunt sloiuri de gheață care atunci când sunt lovite de tren vagoanele se zguduie destul de dur. Senzația nu este deloc plăcută.

Ceaiul de la miezul zilei

12.30. Am trecut deja cu jumătate de oră peste ora la care trebuia să ajungem în Constanța și suntem de abia la Fetești. Controlorul, cu un oarecare simț de vinovăție merge printre scaune și întreabă călătorii dacă vor un pahar de ceai cald. Ține în mână un pet de doi litri în care odată era apă minerală, iar în cealaltă un pachet de pahare din plastic. Din când în când mai toarnă la câte un călător un pahar de ceai pentru a se mai dezmorți.

13.20 – După o întârziere de aproape 90 de minute ajungem în Constanța. Litoralul ala de-l vedem pe timp de vară este la o distanță de 50 de grade depărtare, care par să nu mai vină.

CITEȘTE ȘI

EXCLUSIV/10 centimetri de zăpadă au ”blocat” România… ilegal! Normativul spune că drumurile pot fi închise dacă stratul de zăpada are peste 30 cm

Cod portocaliu de ninsori, viscol și ger în România. Autostrada Soarelui este în continuare închisă

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro