România intră în cursa pentru energia eoliană din offshore: Guvernul propune șase perimetre marine de peste 11 GW. Principala provocare – rețeaua de transport 

Potrivit inițiatorilor, adoptarea actului normativ permite inițierea procedurilor competitive de atribuire a concesiunilor pentru dezvoltarea de centrale electrice eoliene offshore și creează cadrul necesar pentru valorificarea potențialului eolian al Mării Negre. 

Scenariul moderat: 3 GW până în 2035

Totodată, actul normativ contribuie la îndeplinirea angajamentelor asumate de România prin PNRR, precum și la atingerea obiectivelor naționale și europene privind tranziția energetică și decarbonizarea.

„Energia eoliană offshore reprezintă una dintre principalele oportunități pentru diversificarea mixului energetic și consolidarea securității energetice a României. Potrivit analizelor realizate în cadrul raportului Băncii Mondiale Offshore Wind Roadmap for Romania, zona Mării Negre dispune de resurse eoliene semnificative, cu viteze medii ale vântului ce depășesc 7,5 m/s, fiind estimat un potențial tehnic total de aproximativ 76 GW, din care circa 22 GW ar putea fi instalați pe fundații fixe, iar 54 GW prin tehnologii flotante. 

Scenariile de dezvoltare analizate indică posibilitatea instalării unei capacități de 3 GW până în anul 2035 (scenariul moderat), respectiv până la 7 GW în cazul unei dezvoltări accelerate, ceea ce ar putea acoperi o pondere semnificativă din necesarul de energie electrică al României. Obiectivul instalării de 3 GW până în anul 2035 este asumat și prin Strategia energetică a României 2025–2035 și urmează a fi atins prin perimetrele din Faza 1, a căror capacitate totală estimată este de aproximativ 3,1 GW”, se precizează în nota de fundamentare a actului normativ.

Reprezentanții Ministerului Energiei mai susțin că dezvoltarea sectorului eolian offshore are un impact pozitiv asupra economiei naționale, prin atragerea de investiții semnificative, dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare și crearea de locuri de muncă, valoarea adăugată estimată fiind cuprinsă între 16 și 27 miliarde de euro. Proiectul de hotărâre de Guvern aprobă lista a șase perimetre, cu o capacitate cumulată de peste 11 GW, care urmează să fie scoase la licitație în trei etape distincte:

*Faza 1 (zonele 1-3), însumând aproximativ 3,1 GW;

*Faza 2 (zonele 4-5), cu circa 2,4 GW;

*Faza 3 (zona 6), cu până la 6 GW.

Costurile aferente dezvoltării proiectelor de energie electrică eoliană offshore vor fi suportate de operatorii economici concesionari, din surse proprii sau atrase.

Potențialul uriaș al energiei eoliene offshore din Marea Neagră

Un studiu al Energy Policy Group (EPG) arată că potențialul tehnic al energiei eoliene offshore din zona economică exclusivă a României în Marea Neagră este estimat la 94 GW, dintre care aproximativ 22 GW ar putea fi produși prin turbine montate pe fundații fixe, restul revenind turbinelor plutitoare. 

Autorii subliniază că sectorul ar putea deveni, până în 2050, una dintre bazele sistemului electroenergetic național, acoperind o parte semnificativă din cererea de energie electrică. Analiștii consideră că depășirea pragului de 11 GW este un semnal încurajator, dar recomandă ca această țintă să fie asumată explicit fie în legislație, fie cel puțin în documentele strategice naționale, însoțită de un calendar ferm de implementare. 

O astfel de claritate ar oferi investitorilor predictibilitatea necesară fundamentării deciziilor de investiții. EPG este un think-tank independent și non-profit din București, fondat în 2014, specializat în politici energetice și climatice, analize de piață și strategii energetice, cu un accent regional pe România, Europa Centrală și de Est și Bazinul Mării Negre.

„Cei 11 GW capacitate instalată reprezintă un semnal încurajator, însă este de dorit ca aceasta să fie asumată explicit în legislație sau, cel puțin, în documentele strategice, însoțită de un calendar ferm de implementare, așa cum a recomandat EPG încă din decembrie 2024. În acest mod, investitorii ar dispune de predictibilitatea necesară fundamentării deciziilor de investiții. 

De altfel, Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice prevede 12,8 GW de energie eoliană până în 2040 și 21,3 GW până în 2050 și stabilește un obiectiv pentru capacitatea inițială offshore până în 2032, însă modelarea nu face distincție între energia eoliană offshore și cea onshore”, se afirmă într-o analiză realizată pentru InfoClima, de specialiștii EPG Alina Arsani și Mihai Constantin. 

O altă analiză EPG, din 2023, concluzionează că o capacitate instalată de 3 GW de energie eoliană offshore ar putea genera până la 22.000 de locuri de muncă echivalente cu normă întreagă, dintre care peste 15.000 în cadrul economiei naționale, dar numai dacă România preia o parte din producția de componente și nu se limitează doar la parcurile eoliene offshore.

Probleme cu infrastructura de transport din Dobrogea

Infrastructura parcurilor eoliene offshore are, în România, două componente esențiale, respectiv rețeaua de transport de energie electrică și Portul Constanța. În ceea ce privește rețeaua, Dobrogea produce deja mai multă energie electrică decât consumă, iar adăugarea capacității de energie eoliană offshore planificată peste noile surse de energie regenerabilă (eolian onshore și solar) și unitățile nucleare 3 și 4 de la Cernavodă va pune o presiune suplimentară asupra acesteia. 

Potrivit autorilor analizei, soluția este reprezentată de linia de curent continuu de înaltă tensiune Constanța Sud, care nu va intra în funcțiune mai devreme de 2031.

Experții EPG propun cinci direcții pentru autoritățile române în demersul privind concesionarea perimetrelor offshore:

‍*Comunicarea clară și coordonată/centralizată a stadiului legislației secundare pentru facilitarea procesului de monitorizare a acesteia de către investitori, societatea civilă și mediul academic; 

*Prelungirea perioadei de consultare publică și desfășurarea viitoarelor evenimente de dezbateri într-un format hibrid, pentru a facilita implicarea tuturor părților interesate. Perioada de consultare publică este redusă, aproape de minimul legal, pentru o decizie care va determina acordarea unor concesiuni pentru proiecte în valoare de miliarde de euro, cu implicații asupra mediului, economiei și securității naționale;

*Publicarea integrală a studiului tehnic care stă la baza selecției celor șase perimetre, nu doar a concluziilor acestuia, în vederea evaluării metodologiei și a criteriilor utilizate de către părțile interesate. De exemplu, informațiile privind adâncimea perimetrelor propuse sunt relevante, întrucât unele dintre cele incluse în listă sunt situate în zone cu adâncimi care pot prezenta dificultăți tehnice pentru fundațiile fixe, conform literaturii științifice;

*Planificarea regională și pe termen lung a infrastructurii de transport a energiei eoliene offshore. În acest demers pot fi luate în considerare concepte scalabile, precum insulele energetice, care pot susține nu doar prima fază de dezvoltare, ci și integrarea eficientă a fazelor II și III, îmbunătățind în același timp interconectarea transfrontalieră în Marea Neagră; 

*Posibilitatea dezvoltării Acordurilor sectoriale inspirate din state precum Regatul Unit al Marii Britanii (2019) și Polonia (2021). Ministerul Energiei ar putea negocia un acord sectorial cu dezvoltatorii și investitorii din lanțul de aprovizionare pentru a asigura angajamente privind conținutul local și pentru a coordona investițiile în porturi și în formarea forței de muncă. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro