România era pe ultimul loc în UE în 2021 la rata de angajare a elevilor și studenților cu vârste între 15 și 29 de ani, cu un procent de 2%, conform unor date publicate de Eurostat, serviciul de statistică al UE, pe 29 august. Procentul e similar cu cel din țări ca Slovacia (4%), Ungaria și Bulgaria (ambele 5%).
La polul opus erau țări precum Olanda (70%), Danemarca (49%) sau Germania (42%).
La nivel de UE, 23% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani, aflați în învățământul formal, erau, de asemenea, angajați, în timp ce 3% erau în căutarea unui loc de muncă și erau disponibili pentru a începe să lucreze (adică șomeri). 73% erau în afara forței de muncă, adică nici nu aveau un job, nici nu își căutau.
De ce muncesc doar 2% dintre elevii și studenții români?
Cauza principală este componenta psihoculturală, spune pentru Libertatea Daniel David, rectorul Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Există două modele psihoculturale fundamentale care descriu o țară sau o societate, explică rectorul: individualismul, în care individul e încurajat să fie autonom, să se emancipeze, să trăiască prin forțele proprii, respectiv colectivismul, în care individul face parte dintr-o rețea extinsă de familie, în care depinde de alții.
„Noi avem un nivel de colectivism foarte ridicat, iar în structura colectivistă, tinerii nu sunt foarte încurajați și nu au practica de a lucra și a face bani în timpul studiilor. În timpul studiilor, cultura este că ești susținut de către stat și de către familie”, adaugă Daniel David.
Teodor-Radu Iancu, vicepreședinte al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), crede și el că proporția foarte mică a elevilor și studenților care muncesc la noi poate fi explicată prin modelul cultural.
„Nu există încă o cultură a ideii că studenții pot sau ar fi bine să și muncească în timpul facultății. Mai ales din perioada din comunistă sau postcomunistă a rămas ideea că studenții nu trebuie să muncească, trebuie să se concentreze pe studiu”, explică Iancu pentru Libertatea.
Marian Staș, coordonatorul unui program de leadership pentru liceeni, „Liderii mileniului 3”, colonel în rezervă, consideră că tinerii aleg „calea mai scurtă”. „Aici meseria a încetat să mai fie brățară de aur. Cum să mă duc eu să muncesc? Eu trebuie să împușc banul, să dau tunul, să fac o chestie rapidă”, precizează el. „Nu există un tip de disciplină interioară de cursă lungă”.
Piața muncii nu este suficient de flexibilă
Piața muncii din România nu are suficient de multă flexibilitate, mai spune Daniel David. „Nu este organizată în această logică a activității elevilor, studenților, fie și part-time. Un student trebuie să aibă flexibilitate, să poată să meargă la un curs, să vină înapoi”.
Nici mediul educațional nu are această flexibilitate care ar încuraja studenții să muncească. „Spre exemplu, conform reglementărilor, dacă ești la zi, ar trebui să avem un program distribuit pe tot parcursul săptămânii și, dacă se poate, pe tot parcursul zilei. Dacă tu distribui activitățile educaționale astfel, din start i-ai descurajat (să își mai caute un loc de muncă, n.r.)”, precizează rectorul.
Teodor-Radu Iancu, vicepreședintele ANOSR, crede că lipsesc politici ale statului care să încurajeze inserția pe piața muncii foarte devreme.
„De altfel, asta se vede prin probleme de genul suprataxarea contractelor part-time. Statul ar trebui să adopte niște politici mult mai proactive ca să încurajeze studenții să intre part-time (pe piața muncii), pentru că un job full-time, ca student la zi, nu e fezabil, din punctul meu de vedere”, menționează el.
De la 1 august a intrat în vigoare supraimpozitarea contractelor part-time la nivelul contractelor full-time.
Divergență între ofertele de studiu și cele de pe piața muncii
Teodor-Radu Iancu spune că „există și o oarecare divergență între locurile de studiu bugetate, pe care le propune statul, și specializările care se caută pe piața muncii”.
„Acolo unde aceste două domenii sunt convergente, de exemplu în piața IT, studenții au job încă din anii 1-2”, adaugă tânărul.
Mulți studenți ajung să lucreze în alte domenii decât cele în care studiază
Prima și cea mai evidentă consecință a faptului că puțini studenți muncesc încă din timpul studiilor e lipsa de experiență, mai spune Teodor-Radu Iancu. De asemenea, foarte mulți ajung să nu muncească în domeniul în care s-au specializat, adaugă el.
Munca ar deveni mai atractivă pe perioada studiilor prin facilități, scutiri de taxe, crede Teodor-Radu Iancu. „Am reuși să atragem mai mulți studenți în piața muncii și ar fi motivați și angajatorii, tocmai datorită acestor facilități”, mai precizează vicepreședintele ANOSR.
Daniel David spune că un model psihocultural nu este rău sau bun în sine. Devine astfel în funcție de zona geopolitică în care se află țara. Dar pe măsură ce România se integrează într-un spațiu vestic dominat de profilul individului autonom, modelul colectivist nu se mai dovedește atât de util și apar unele discrepanțe. Un student austriac, de exemplu, va învăța să fie autonom mult mai devreme decât unul român.
„Tu depinzi mereu de cineva, celălalt are deja resursele lui”, explică David.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
joydownson • 01.09.2022, 16:21
"Modelul cultural" invocat in articol nu a aparut din neant, ci are niste explicatii logice. In primul rind profesorii iti impun prezenta la cursuri, colocvii si laboratoare. Daca nu ai o anumita prezenta nici nu o sa te primeasca la examen, sau pur si simplu esti cazut. Un serviciu part time nu iti asigura vreun venit cu care sa poti face prea multe si nici patronatul nu prea e interesat de oameni care azi pot sa vina la serviciu si maine sa aiba alta cariera. Beneficiile ar fi cu mult sub efortul depus in conditiile de azi in Romania.