Ani de zile, mai ales în ultimii, românii au fost trataţi de guvernanţi, inclusiv de preşedinte, ca o turmă bună nu de tuns, ci de jupuit. O arogantă lipsă de transparenţă a mascat în ministere şi în companii de stat lefuri exorbitante, scheme hipertrofiate de clienţi politici, contracte oneroase, chiar veroase. Pentru înalţi oficiali înclistaţi şi fâţâindu-se în co- loane de limuzine, protejaţi de vreo 13 servicii secrete, pentru ei, cetăţenii deveneau “ne-a mandatat poporul român” doar cu prilejul cacealmalelor electorale. Am ajuns în pragul unui crah. FMI a asprit tonul şi impune o chirurgie brutală, fără anestezie. Care-i va chinui însă tot pe contribuabilii de rând. Se prefigurează aproape un genocid prin foame şi boli.
După FMI, un raport sumbru al CE marchează lipsa de încredere a UE în guvernanţii români: deficitul se va duce la 8%. Deci, iarăşi “rezolvare” prin taxe şi concedieri. Pentru că Guvernul a demonstrat că, din puturoşenie, incompetenţă sau corupţie, nu-i în stare sau nu vrea să-şi reducă risipa, să juguleze imensa evaziune fiscală şi contrabanda. Nici să absoarbă fondurile UE, care se pare că vor fi îngheţate.
Debarcarea cohortei de incapabili şi a corupţilor din jur a ajuns o urgenţă a supravieţuirii naţiunii. Cabinetul Boc trebuie scos din Palatul Victoria în ansamblul său, cu tot cu favoriţii prezidenţiali, lăsând locul unor tehnocraţi autentici. Dar demiterea Cabinetului trebuie urmată şi de anchetarea, chiar penală, a responsabililor. Românii au tot plătit, e timpul să dea samă şi cei care i-au batjocorit.