Săptămâna de lucru de patru zile în Europa: ce rezultate există în țările care au experimentat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Săptămâna de lucru de patru zile câștigă teren în Europa. Țări precum Germania și Belgia testează programe-pilot. În timp ce Italia reia dezbaterea despre săptămâna de lucru mai scurtă, alte țări oferă deja rezultate concrete, cu avantaje și provocări diferite, potrivit Il Sole 24 Ore.
Cuprins:
- Germania: program-pilot cu efecte măsurabile
- Belgia: opțiune voluntară și drept la deconectare
- Olanda și Danemarca: săptămâni scurte de muncă
- Franța: reducere treptată și reorganizare internă
- Grecia: zile mai lungi și presiune pe muncitori
- Lituania: între sprijin politic și temeri economice
- Europa, un laborator de modele de lucru flexibile
Germania: program-pilot cu efecte măsurabile
Germania a implementat un program pilot „100-80-100” începând cu 2023, implicând aproximativ 45 de companii.
Modelul presupune reducerea orelor la 80% din norma tradițională, menținând 100% din salariu plată și productivitatea maximă.
Potrivit promotorilor inițiativei: „O săptămână de lucru mai scurtă poate crește motivația și productivitatea angajaților, contribuind totodată la atenuarea deficitului cronic de forță de muncă din unele sectoare germane”.
Rezultatele inițiale arată o îmbunătățire a bunăstării la locul de muncă datorită reorganizării interne, utilizării mai eficiente a instrumentelor digitale și reducerii întâlnirilor inutile.
Criticii avertizează că firmele implicate sunt cele mai inovatoare, ceea ce poate face ca rezultatele să fie mai greu de generalizat, însă programul-pilot rămâne un model concret pentru reforme viitoare.
Belgia: opțiune voluntară și drept la deconectare
Parlamentul belgian a aprobat o reformă care permite lucrătorilor să își distribuie programul pe patru zile fără reducerea salariului, inițial pentru șase luni.
„Această alegere legislativă pune accentul pe flexibilitate și acțiunea voluntară, mai degrabă decât pe impunerea rigidă. Scopul este să ofere lucrătorilor un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală”.
Angajații din Belgia au dreptul la deconectare completă: nu trebuie să răspundă la e-mailuri sau mesaje după program.
Olanda și Danemarca: săptămâni scurte de muncă
În Olanda, numărul mediu de ore săptămânal este deja printre cele mai mici din Europa, ceea ce face dificilă introducerea unei săptămâni fixe de patru zile. Însă majoritatea angajaților din Olanda lucrează patru zile sau chiar mai puțin.
Companiile care au experimentat săptămâna de lucru mai scurtă au raportat că angajații sunt mai odihniți și mai motivați.
Danemarca are o săptămână de lucru medie sub 34 de ore, fără legi care să impună patru zile, dar cu o cultură puternică ce valorizează echilibrul între viața profesională și cea personală.
Franța: reducere treptată și reorganizare internă
Legea franceză a săptămânii de 35 de ore stabilește deja un cadru legal pentru reducerea timpului de muncă.
În sectorul privat, unele companii experimentează comprimarea programului pe patru zile, fără reducerea salariului.
„Lucrătorii raportează o calitate a vieții mai bună, mai mult timp pentru familie și niveluri de stres mai scăzute, în timp ce companiile adesea nu raportează o reducere semnificativă a productivității”.
Cu toate acestea, adoptarea rămâne limitată și depinde de flexibilitatea angajatorilor și contractele colective locale.
Grecia: zile mai lungi și presiune pe muncitori
Grecia a urmat direcția opusă: numărul maxim de ore pe zi a crescut la 13 ore, iar săptămâna de patru zile se aplică doar sezonier sau parțial.
Astfel, deși numărul de zile lucrătoare pare că s-a redus, a crescut însă numărul de ore lucrate.
„94% dintre angajații din sectorul privat ar dori să își reducă programul cu cel puțin 2,5 ore, menținând același salariu”, arată un sondaj realizat în septembrie 2025.
„56% dintre lucrători resping ideea unei zile de lucru de 13 ore, chiar dacă este echilibrată cu mai mult timp liber în alte zile”, mai arată sondajul citat.
Sistemul rămâne marginal, fără reformă structurală, în ciuda presiunii sociale.
Legătura cu situația demografică este evidentă: peste 60% dintre angajați spun că programul actual de lucru îi descurajează să aibă copii sau să aibă mai mulți copii, procentul fiind și mai mare în rândul femeilor și persoanelor singure.
Grecia a introdus oficial săptămâna de lucru de patru zile în 2021, prin formule flexibile valabile însă doar jumătate de an și în sectoare sezoniere, precum industria.
După pandemie, câteva companii mari, printre care Grant Thornton Grecia, au testat programul redus doar pe timpul verii. Totuși, implementarea rămâne izolată și limitată, departe de o schimbare structurală reală.
Lituania: între sprijin politic și temeri economice
În Lituania, prim-ministrul Inga Ruginienė susține că săptămâna de patru zile este inevitabilă, dar sindicatele și experții avertizează asupra riscurilor economice.
„Reducerea orelor de lucru fără a compensa cu eficiență este riscantă, mai ales în sectoare tensionate precum sănătatea și educația”.
În plus, aceștia spun că oamenii ar căuta și alte joburi cu care să își umple timpul liber, în loc să se odihnească, sau că va fi nevoie de muncitori străini care să umple golurile: „un risc pe care Lituania nu și-l poate permite”.
Proiectele propun reducerea reală a orelor la 35-36 săptămânal, oferind angajatorilor flexibilitate în organizarea muncii.
Europa, un laborator de modele de lucru flexibile
Europa oferă un mozaic de abordări privind săptămâna de patru zile: de la teste corporative în Germania și opțiuni voluntare în Belgia, la reducerea orelor în Franța sau modelul tradițional scurt în Danemarca.
Rezultatele preliminare arată beneficii pentru productivitate, echilibru între muncă și viața privată și bunăstare, dar provocările legate de costuri, generalizare și implementare rămân.
De asemenea, un studiu desfășurat pe durata a patru ani arată că munca de acasă crește semnificativ bunăstarea angajaților, fără a afecta coeziunea echipei. Angajații dorm mai mult, mănâncă mai bine și își gestionează mai eficient timpul, în timp ce performanța profesională rămâne stabilă.
