Cei care l-au vazut in acea zi de miercuri pe Marian Mihaiu urcandu-se pe scheletul metalic dintre cladirile lasate in paragina si-au dat seama ca omul nu are de gand sa moara pe altarul Justitiei. Cara cu el paturi, mancare, tigari, cafea si franghii. Un minim de provizii care sa ii ajunga cateva zile, rastimp in care cineva cu greutate sa revoce sentinta de condamnare la aproape sase sute de zile de inchisoare. Avea cu el chiar si o sticla cu benzina pe care nu a folosit-o nici un moment, nici macar sa faca un foc. Au urmat cinci zile stereotipe in care evenimentele s-au derulat dupa acelasi tipar. Ziua, Marian si-a strigat necazurile de sus, de la inaltimea macaralei al carei stapan devenise. Noaptea dormea linistit cu gandul la ce va face a doua zi. Asa s-au scurs o suta douazeci de ore in care politistii si jandarmii care l-au pazit zi si noapte l-au ascultat si au incercat sa il faca sa renunte. Cand nu racnea la lume, Mihaiu manca, isi potolea setea si se plimba pe bratul macaralei. Aprovizionarea o facea, de cate ori era nevoie, Mihaela, sotia sa, si un var. Pentru a elimina orice riscuri – caderi accidentale, rafale de vant – barbatul se ancora cu franghii de scheletul metalic. Din cand in cand ameninta ca se arunca in gol si, pentru impresie, se apleca periculos peste balustrada.
Interesat de cum se ,,misca,, lucrurile in dosarul sau, Marian s-a ,,conversat,, in toate aceste zile cu Mihaela. Femeia primea indicatii precise, scrise pe bilete prinse de greutati metalice, coborate apoi cu o franghie. Raspunsurile le primea in acelasi mod. Tot sfoara pe care a luat-o pe macara l-a scos dintr-o situatie limita. Mort de sete, el a taiat un recipient de plastic in doua, a pus o bucata de fier in el si l-a aruncat in Dambovita. Pana ca vreunul dintre pazitorii sai sa il observe, Marian a baut apa care l-a tinut in ,,picioare,, pana la sosirea pachetului.
Toate acestea au luat sfarsit ieri. Marian a primit biletul izbavitor. I se garanta ca dosarul va fi repus pe rol. Numai asa barbatul si-a strans bagajele si, incet-incet, a coborat de pe macara. De la inaltimea mastodontului de otel, barbatul a ajuns jos, intr-o celula a Sectiei 11.