De azi, in arena politica se mai inghesuie un jucator: are loc congresul de constituire a Partidului Liberal Democrat. Disidentii din PNL capata astfel carte de identitate proprie. E stiut ca, in ultimii 17 ani, din PNL au zburat nu putine pene si aripi, dar n-au rezistat de sine statator. In noul partid, podiumul e deja impartit. Theodor Stolojan – presedinte, Gheorghe Flutur – presedinte executiv, Valeriu Stoica – presedinte al Consiliului Reprezentantilor Nationali. Urmeaza o echipa stufoasa – rasplata jertfei patriotice – de vicepresedinti regionali si pe domenii (Boureanu, Turcan, Stirbet etc). Ingrat rolul rezervat lui Nicolae Vlad Popa, care, nereusind sa obtina formarea unui grup parlamentar separat, e nevoit sa candideze, avand concurenta, pentru o functie de secretar executiv. Ca orientare interna, PLD zice ca vrea sa relanseze liberalismul tradat de Tariceanu. In plan extern, insa, se va inscrie in Partidul Popular European, la brat cu PD. De altfel, nu sunt putine vocile care sustin ca, mai devreme sau mai tarziu, PLD va fuziona cu PD, punand astfel in opera, fie si partial, proiectul profesorului Stoica, respins de PNL.
Nu stiu cati membri si mai ales cati simpatizanti are PLD, nimeni nu i-a numarat, ca sa devina o reala forta politica. La centru, insa, are unele probleme de imagine. Nu se va putea bizui doar pe priza la public reziduala, din ?91-?92, a lui Stolojan si purtand, inca, girul lui Basescu. Nici pe discursul unui Gheorghe Flutur, care n-are cum se deroba de raspunderea pentru harababura lasata in agricultura. Iar profesorul Stoica e in primul rand un strateg, mai putin un luptator de gherila. Este de urmarit cat si cum se va descurca singur PLD, odata intrat in arena cu lei a politicii romanesti.