Când eram în generală, tata făcea o groază de lucruri cu mine şi pentru mine. Mă ducea zilnic la şcoală şi îmi pregătea mereu ceva dulce după ce veneam de la cursuri.

Pe măsură ce am crescut, am încercat să mă detaşez de copilăriile astea. Pe când mergeam la liceu şi aveam cursuri la prânz, tata se trezea dis de dimineaţă şi îmi pregătea câte un sandvici, ca să am la prânz. Lângă el punea mereu câte un bileţel în care îmi ura o zi bună, îmi spunea că o sa fie bine, îmi spunea un banc scurt sau desena inimioare în care scria că tati te iubeşte. De fiecare dată reuşea să mă înveselească şi să-mi aducă aminte că mă iubeşte.

Începusem să ascund bileţelele de la tata când eram cu prietenii mei. Mă ruşinam de ele. Unul dintre colegii mei, în pauză, mi-a luat bileţelul şi l-a pasat altor colegi. M-am făcut roşie ca ridichea. Din fericire, a doua zi toată lumea voia să vadă ce mi-a scris tatăl meu în bileţel.

Citeşte mai departe pe unica.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.