Singura națiune din lume în care bărbatul este considerat servitorul femeii și umblă acoperit. Iată explicația

Un exemplu de matriarhat musulman?

Din cauza acestor obiceiuri, tuaregii au fost numiți mult timp un exemplu de matriarhat musulman – dar totul s-a dovedit a fi mult mai complicat. Ce se ascunde în spatele acestei libertăți exterioare?

În Africa există peste două milioane de tuaregi, un popor seminomad, care a locuit în deșertul Sahara din cele mai vechi timpuri (deși unii tuaregi sunt acum sedentari și trăiesc în orașe). Tuaregii sunt ușor de identificat după aspectul lor: bărbații poartă văluri. Se autointitulau „oamenii vălului”, iar în lumea occidentală denumirea de „Oamenii Albaștri” a prins rădăcini, deoarece în trecut vălurile lor erau de obicei indigo. 

Conform tradiției tuarege, când un băiat ajunge la pubertate, familia sa organizează o ceremonie de inițiere pentru el. Băiatului i se dă o eșarfă mare: un capăt este înfășurat în jurul capului său ca un turban, iar celălalt este folosit pentru a-i acoperi fața.

După acest moment, băiatul rămâne acoperit tot restul vieții și rareori își scoate eșarfa. Este considerat indecent, de exemplu, să-ți arăți fața descoperită în fața unei potențiale mirese sau, după căsătorie, în fața soacrei. 

Totuși, în ultimele decenii acest obicei nu este la fel de răspândit ca înainte. Cu toate acestea, unii tuaregi, mai ales în afara orașelor, continuă să se acopere.

Femeile tuarege, dimpotrivă, nu își acoperă fețele. Poartă o eșarfă – dar una mai scurtă – și nu o înfășoară în jurul capului, ci pur și simplu o poartă la gât, lăsându-și fețele la vedere.

Drepturile femeilor

După cum a remarcat jurnalistul elvețian René Hardy, care a călătorit în Africa în anii 50, spre deosebire de popoarele arabe, femeile tuarege puteau participa la discuțiile despre afacerile comunității împreună cu bărbații.

Nu își petreceau viața în izolare, precum femeile arabe, ci dețineau sclavi și vite, se ocupau de turmele de oi și erau responsabile de educația copiilor. Femeile puteau fi poete și muziciene: compuneau cântece despre diverse povești de dragoste și campanii militare ale bărbaților și cântau la festivaluri de muzică.

Din cauza acestor obiceiuri – și pentru că era avantajos pentru colonizatorii creștini francezi să sublinieze diferențele dintre tuaregi și arabii musulmani pentru a-i alia – s-a născut mitul unui trib matriarhal exotic

Poligamia este condamnată

Femeile tuarege nu sunt tocmai retrase și se bucură de mai multă libertate decât multe alte comunități musulmane. Aceasta include și relațiile romantice: de exemplu, festivalurile de muzică la care participă femei sunt organizate pentru ca tinerii și tinerele să poată socializa și flirta. 

Nici părinților fetei, nici părinților logodnicului ei nu le pasă de obicei dacă acesta se căsătorește cu o virgină. Relațiile sexuale premaritale nu sunt interzise nici pentru bărbați, nici pentru femei. Singurul lucru considerat rușinos este nașterea unor copii nelegitimi. 

Fetele sunt de obicei căsătorite între vârstele de 12 și 20 de ani. Partenerii sunt de obicei aleși de părinți și adesea se căsătoresc cu verișori. Dar femeile au posibilitatea de a se opune alegerii părinților. 

În plus, femeile au dreptul la divorț și îl folosesc adesea. Cercetătorii au raportat că atunci când prima căsătorie se încheie la insistențele părinților și apoi se desface, a doua căsătorie se încheie din dragoste.

În mod tradițional, tuaregii au practicat monogamia: bărbații nu luau mai multe soții, așa cum era obișnuit în țările musulmane vecine. Un studiu descrie cum, în secolul al XX-lea, un bărbat tuareg proeminent și-a luat o a doua soție – dar mulți din comunitate s-au răzvrătit, în mare parte alte femei. L-au obligat să renunțe la una dintre soțiile sale. Dar poligamia este uneori practicată și acum, iar unii musulmani tuaregi conservatori o promovează.

Locuința îi rămâne soției

Această distribuție a rolurilor de gen în rândul tuaregilor se datorează în mare măsură tradițiilor și mitologiei lor preislamice. Tuaregii au fost, din punct de vedere istoric, matriliniari: aceasta înseamnă că grupul etnic și-a urmărit originile până la o strămoașă mitologică feminină, iar proprietatea era transmisă pe linie maternă.

Prin urmare, de exemplu, locuința (cortul mobil, întrucât tuaregii sunt un popor seminomad) aparține femeii. Ea o aduce la căsătorie, ca zestre. Și dacă divorțează de soțul ei, ea rămâne în propriul cort, iar soțul îl părăsește. 

Femeile tuarege au independență economică și pot călători liber. Cercetătoarea Susan Rasmussen a spus că majoritatea tuaregilor cred că respectă femeile.

Lovirea soției este considerată rușinoasă. Dar, ca în orice societate, astfel de atitudini nu sunt întotdeauna puse în practică, spune Rasmussen. În mod ideal, un bărbat tuareg nu ar trebui să fie agresiv față de soția sa. Dar dacă o face, femeia poate depune o plângere – iar soțul ei va fi chemat în fața unui grup de bărbați autoritari care au puterea de a-l amenda.

Cum își pierd independența

Totuși, matriliniaritatea nu este matriarhat. Nu înseamnă că femeile domină societatea. Pozițiile de conducere la toate nivelurile societății în rândul tuaregilor sunt deținute de bărbați, iar ei sunt cei care iau deciziile importante pentru comunitate.

Și faptul că bărbații își acoperă capul nu înseamnă că joacă un rol mai puțin semnificativ în rândul tuaregilor. De fapt, așa cum susțin cercetătorii, bărbații se acoperă tocmai datorită poziției lor dominante – deoarece acoperirea feței în rândul tuaregilor este asociată cu un statut social ridicat.

Distribuția rolurilor de gen în rândul tuaregilor a fost puternic influențată atât de adoptarea Islamului, cât și de evoluțiile moderne. În ultimele decenii, tuaregii au trecut prin mai multe secete și războaie. Din această cauză, numărul animalelor de fermă a scăzut considerabil. Și întrucât proprietățile femeilor constau în principal din animale de fermă, multe dintre ele au devenit mai puțin bogate și mai puțin independente. 

În unele zone în care tuaregii sunt nomazi și se ocupă atât de creșterea vitelor, cât și de agricultură, bărbații au început să-și construiască propriile case. Aceste case, spre deosebire de corturile mobile, rămân proprietatea bărbaților chiar și după divorț. Și dacă cortul unei femei și casa unui bărbat se află pe același teren, atunci în caz de divorț apar conflicte.

Standarde de frumusețe

Standardele tuarege privind frumusețea feminină diferă de standardele occidentale, iar acest lucru este legat și de modul în care sunt distribuite rolurile de gen. Cu cât o femeie este mai plinuță, cu atât este considerată mai frumoasă. O femeie „grasă”, potrivit tuaregelor, este mai fertilă și reprezintă succesul economic al soțului ei: dacă mănâncă mult, înseamnă că soțul ei face o treabă bună pentru a o întreține.

Într-una dintre lucrările sale, Rasmussen a citat o femeie tuaregă care și-a amintit câte cadouri le-a făcut soțul ei ei și familiei sale și cât lapte a băut la nunta ei. „Îmi place să fiu căsătorită! A fi căsătorită înseamnă a fi cu un bărbat care muncește ca un sclav”, a spus ea.

Rasmussen a explicat că în rândul tuaregilor, bărbații servesc simbolic ca servitori ai femeilor. În viziunea tuaregilor asupra societății, femeile deleagă bărbaților dreptul de a acționa în interesele lor. Dar bărbații gestionează, de fapt, modul în care aceste interese sunt respectate – de exemplu, supraveghind distribuirea recoltelor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE