Sinistratii innebunesc de durere

Autoritatile din judetul Bistrita-Nasaud se confrunta cu o situatie nemaiintalnita. Inundatiile care au devastat saptamana trecuta micuta comuna Tarlisua le provoaca oamenilor cosmaruri. La modul propriu. Medicii sunt ingrijorati si doresc suplimentarea dozelor de sedative si calmante, in fiecare zi inregistrandu-se 4-5 cazuri de oameni care solicita ajutor psihologic. Marcat de imaginile vazute in timpul inundatiilor, un copil de sapte ani refuza sa manance de patru zile.

Micuta asezare de pe Valea Tiblesului grav afectata de inundatiile de saptamana trecuta incearca sa-si revina, sa traiasca, sa respire speranta si sa-si ridice genunchii din noroiul care a ramas in urma sinistrului. Acum, Tarlisua nu are nevoie numai de saci de ciment, apa si alimente, ci si de medicamente, intr-un cuvant sedative care sa-i calmeze pe oameni si sa-i faca sa uite cosmarul care i-a lasat pe multi saraci lipiti pamantului. Bistritenii reusesc cu greu sa depaseasca momentul, cel putin patru cazuri de depresii si socuri psihice inregistrandu-se in fiecare zi la dispensarul comunal.

“Problema cred ca sta in faptul ca oamenii abia acum incep sa constientizeze la adevarata proportie nenorocirea care  s-a abatut asupra lor. Pana acum si-au umplut timpul cu tot felul de activitati, au curatat curtile de noroi, au incercat sa faca putina ordine in ograzi, au dat lemne la o parte, au spalat mobila si hainele, atat cat s-a putut si cum s-au priceput. S-au aflat pentru o perioada scurta de timp in centrul atentiei, majoritatea ziarelor si televiziunilor au fost aici, le-au acordat spatii largi, oficialitatile au fost aici si s-au interesat la modul real de problemele lor. Dar toate acestea s-au dus, acum au ramas ei si problemele lor. Acum se confrunta, de fapt, pentru prima oara cu ele, unii nu mai au case, altii nu au unde sa doarma. Ajutoarele vor veni cand vor veni. Urmeaza o perioada in care multi dintre ei vor ceda psihic, iar asta poate fi o mare problema pentru comunitate”, explica Nadia Scolca, medicul comunei.

Maria Somesan spune ca retraieste si acum momentele de cosmar din dupa-amiaza zilei de 20 iunie. Are momente in care se opreste brusc din orice ar face prin ograda, se uita in jur si izbucneste in plans, incearca sa spele cu lacrimi pacatele  care au adus-o in situatia de a pierde aproape toata munca de-o viata in doar o nefasta jumatate de ora. O jumatate de ceas in care a murit si a inviat, coplesita de valurile si bustenii care i-au maturat casa facuta parca din bete de chibrit. A ingropat sub noroi – care duhneste acum ca in iad si face aerul practic irespirabil – un trecut legat de locurile in care s-a nascut, dar traieste cu speranta ca, nu-i asa, “Dumnezeu e mare, vede si aude si ruga noastra”. “Nu om fi noi cei mai pagani dintre toti, nu ne lasa la greu. Ce-am avut si ce-am pierdut, casa, duca-se, facem alta. Sa ma tina sanatoasa”.

Nu mai doarme noaptea si atunci cand reuseste sa puna geana pe geana are cosmaruri de-o fac sa se trezeasca cu ochii umeziti de lacrimi. Busteni pravalindu-se peste casa ei, orataniile mistuite de violenta viiturii, fetele ingrozite ale vecinilor urland dupa ajutor si agatandu-se disperati de fiecare creanga ce plutea peste sinistru, imagini care ii ucid ratiunea si tulbura teribil linistea aparenta ce s-a asezat peste palcul de case  care au mai ramas in picioare. “Parca ii vad, saracii de s-au prapadit, ma ia cu un junghi teribil in piept si nu mai am aer. Stau pana noaptea tarziu ca-mi apar in vise si ma tulbura teribil”, povestestea ea medicului.

“Nu avem alta solutie decat sa incercam sa stam de vorba cu ei si acolo unde este cazul sa incepem sa le oferim sedative si calmante. In fiecare zi ne confruntam cu cel putin 4 astfel de cazuri si e trist, pentru ca nu le putem oferi tratament de specialitate. Ne descurcam cum putem”, mai spune Nadia Scolca.

Din pacate, necazurile de acest gen nu i-au lovit numai pe adulti, copiii din Tarlisua fiind si ei afectati de aceste stari depresive si soc psihic. Pentru ca pur si simplu nu inteleg ce s-a intamplat, oricat de delicat li s-ar explica si s-ar incerca astfel definirea exacta a termenului “tragedie”, copiii au propriul mod de a rationa si reactiona. Multi dintre ei au fost trimisi din zona, la rude sau prieteni, in Baia Mare, Bistrita, Cluj sau Belcean, insa cei ai caror parinti s-au nascut si au crescut in micuta comuna de pe Valea Tiblesului au ramas alaturi de cei mari, acolo.

Mihaita n-a mai mancat de patru zile si spune ca nici nu-i este foame. Parintii si prietenii au incercat in zadar sa il convinga de faptul ca ce-a fost mai rau a trecut si ca uneori oamenii mari mai au si astfel de necazuri. Are doar sapte anisori si refuza sa discute, iar din cand in cand singura lui reactie este insotita de un siroi de lacrimi ce-i ard obrajorii si-i ineaca ochisorii. Ofteaza si isi pune mainile in solduri, uitandu-se fix in ochii parintilor. “Nu mai stim ce sa ne facem cu el, parca e o fantoma, se consuma parca mai mult ca noi. Nici la magazin nu mai am curajul sa il trimit, cine stie ce se intampla. Aici macar il vad minut cu minut, e langa mine”, se plange mama. “Singura solutie a fost sa-l punem sub perfuzii si sa-i administram glucoza intravenos. Este un caz special si il tratam cu maxima seriozitate”, mai spune Nadia Scolca.

Pe Valea Mortii oamenii simt ca isi pierd mintile, durerea aducandu-i in pragul unor crize de nervi. Greul abia acum incepe, se ridica noi case, se repara acoperisuri si se curata fantani, se refac drumuri si poduri, dar, cel mai important, se recladesc suflete. Suflete ce plang cu lacrimi de sange, abandonate intr-o mare pestilentiala de noroi.

Ionut, mezinul familiei Samson, crede ca singura solutie pentru a reincepe sa vada emisiunile preferate e sa spele televizorul in paraiasul ce traverseaza orasul. Multe case au fost distruse de ape

Oamenilor nu le vina sa creada ca dupa ce au muncit o viata, au ajuns sa traiasca din ajutoare

Urmărește-ne pe Google News