În fosta Uniune Sovietică, ziua în care o mașină ieșea de pe linia de asamblare putea influența decizia de cumpărare. Automobilele fabricate lunea și vinerea erau evitate de mulți cumpărători din cauza problemelor de calitate asociate ritmului de lucru din uzine.
Cuprins:
În fosta Uniune Sovietică exista o convingere răspândită potrivit căreia mașinile asamblate lunea și vinerea erau mai puțin fiabile decât cele produse în celelalte zile ale săptămânii. Potrivit publicației bulgare Fakti, reputația proastă a acestor automobile nu provenea din superstiții, ci din modul în care funcționa economia planificată și din condițiile de muncă din uzinele auto. Numeroși veterani ai industriei auto au explicat că problemele de organizare și presiunea pentru îndeplinirea planului de producție afectau direct calitatea asamblării.
În economia planificată a URSS, fabricile trebuiau să atingă obiective stricte de producție, fără întârzieri. Dacă pe parcursul săptămânii apăreau defecțiuni ale utilajelor sau întârzieri în aprovizionarea cu materiale, restanțele trebuiau recuperate până la sfârșitul săptămânii. Astfel, ziua de vineri devenea o cursă contra cronometru pentru atingerea normelor.
Potrivit mărturiilor foștilor angajați, în această perioadă unele proceduri tehnice erau grăbite sau omise, iar anumite neconformități erau trecute cu vederea pentru ca numărul de mașini planificat să fie livrat la timp.
La presiunea termenelor se adăuga oboseala acumulată după cinci zile de lucru.
Scăderea atenției și a concentrării la sfârșitul săptămânii ducea la mai multe piese rebutate și la un număr mai mare de accidente de muncă. În plus, în schimburile de seară de vineri disciplina era considerată mai redusă.
Plecarea mai devreme a conducerii din fabrici și supravegherea mai slabă a liniilor de producție contribuiau la diminuarea controlului asupra calității.
Nici ziua de luni nu avea o reputație mai bună.
După pauza de două zile, revenirea la ritmul intens de producție era însoțită de o perioadă de adaptare, iar concentrarea muncitorilor era mai scăzută. În consecință, erorile de asamblare erau considerate mai probabile la începutul săptămânii. Din acest motiv, mulți cumpărători priveau cu suspiciune automobilele fabricate atât lunea, cât și vinerea.
Pentru a evita o mașină considerată „victima calendarului”, cumpărătorii verificau cu atenție data fabricației înainte de preluarea automobilului.
Prima verificare era făcută în pașaportul tehnic al vehiculului sau pe ștampila de producție aflată sub capotă, unde era înscrisă data exactă a asamblării.
Dacă automobilul fusese produs într-o zi de luni, într-o zi de vineri sau în ultimele zece zile din decembrie, perioada în care fabricile încercau să îndeplinească planul anual de producție, mulți cumpărători încercau să renunțe la acel exemplar.
Potrivit relatărilor din industrie, viitorii proprietari apelau la diverse metode pentru a amâna preluarea mașinii. Unii ofereau neoficial mici atenții angajaților depozitelor, iar alții invocau defecte minore de vopsea sau alte nereguli superficiale pentru a solicita un alt automobil.
Scopul era obținerea unei mașini fabricate între marți și joi, zile considerate cele mai stabile din punctul de vedere al ritmului de lucru și al controlului calității în uzinele sovietice.