În 1889, patru capre au fost eliberate pe o insulă pustie. 57 de ani mai târziu, oamenii s-au întors și au găsit un ecosistem complet schimbat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Totul a început cu doar patru capre. Când oamenii le-au eliberat, în 1889, pe o insulă izolată din apropierea Noii Zeelande, planul părea cât se poate de practic – animalele urmau să fie o sursă de hrană pentru eventualii naufragiați. Câteva decenii mai târziu, însă, a devenit clar că această decizie a schimbat complet ecosistemul insulei, potrivit publicației sârbe Blic, parte a trustului media Ringier.
Cuprins:
Este vorba despre Great Island, cunoscută astăzi și sub denumirea maori Manawatāwhi, care face parte din grupul Three Kings Islands, situat la nord-vest de Noua Zeelandă.
Cele patru capre au avut parte de condiții practic ideale: hrana era din abundență, iar pe insulă nu existau prădători naturali care să le țină populația sub control.
De la patru capre la câteva sute
Animalele au început să se înmulțească rapid, astfel că, la începutul secolului XX, populația ajunsese deja la câteva sute de exemplare.
În același timp, caprele au început să consume intens vegetația autohtonă, în special plantele cu frunze late. Pentru un ecosistem izolat, care evoluase fără prezența unor astfel de animale, consecințele au fost uriașe.
Vegetația a dispărut treptat, solul a fost bătătorit, iar schimbările s-au răsfrânt și asupra animalelor care depindeau de plante pentru hrană, adăpost și locuri de reproducere.
Naturalistul E. G. Turbott a observat schimbări majore pe insulă, inclusiv dispariția unei părți dintre speciile autohtone de păsări de pădure. Modificarea vegetației a afectat și alte animale care depindeau de habitatul inițial.
Unele plante au ajuns în pragul dispariției
Flora insulei a fost afectată în mod semnificativ. Potrivit informațiilor furnizate de Departamentul pentru Conservare din Noua Zeelandă, populațiile anumitor plante au fost reduse atât de mult, încât unele specii au supraviețuit în număr extrem de mic.
Botanistul Thomas Cheeseman, care a vizitat insula la sfârșitul secolului al XIX-lea, a consemnat numeroase specii de plante care nu au mai fost găsite în timpul cercetărilor ulterioare. Dispariția lor este pusă cel puțin parțial pe seama prezenței caprelor timp de mai multe decenii.
Unul dintre cele mai dramatice exemple este Pennantia baylisiana. Această plantă extrem de rară ajunsese, la un moment dat, să fie reprezentată pe insulă de un singur exemplar cunoscut.
De ce erau lăsate capre pe insule pustii
Ideea de a lăsa intenționat animale domestice pe insule îndepărtate și izolate pare neobișnuită în prezent, însă în secolul al XIX-lea nu era ceva rar.
Marinarii și vânătorii de balene lăsau capre pe anumite insule pentru a crea un fel de rezervă vie de hrană. Dacă echipajul naufragia sau viitori călători ajungeau în dificultate, pe insulă urma să existe o sursă de carne.
Tocmai cu acest scop au ajuns cele patru capre pe Great Island (Insula mare), în 1889.
Ceea ce nu a fost luat suficient în calcul a fost faptul că doar câteva animale, în lipsa prădătorilor și cu hrană din belșug, se pot transforma într-o populație de câteva sute de exemplare.
S-au întors în 1946 și au luat 393 de capre
Până în 1946, devenise clar că pagubele erau prea mari, iar autoritățile au demarat o amplă acțiune de îndepărtare a caprelor.
O expediție pe insulă a durat aproximativ cinci săptămâni. Potrivit surselor științifice care citează raportul lui Turbott, au fost îndepărtate 393 de capre. În unele documente istorice apare însă și cifra de 398 de animale.
Astfel, populația provenită din doar patru capre ajunsese, în mai puțin de șase decenii, la câteva sute de exemplare, în ciuda suprafeței limitate a insulei.
Natura a început să-și revină, dar o parte din pagube au rămas
După îndepărtarea caprelor s-a întâmplat ceea ce sperau specialiștii: vegetația a început să se refacă.
Au reapărut ierburile și plantele erbacee, iar în timp a început să se regenereze și vegetația forestieră, relatează Večernji.hr.
Totuși, îndepărtarea caprelor nu a putut readuce pur și simplu insula la starea în care se afla în 1889. Unele dintre plantele consemnate anterior nu au mai fost găsite, în timp ce anumite specii rare au supraviețuit datorită doar câtorva exemplare.
Povestea celor patru capre de pe Insula mare a devenit astfel un exemplu grăitor despre cât de mult poate schimba un ecosistem izolat introducerea câtorva animale și despre cât de mult timp poate natura să resimtă consecințele unei decizii umane aparent inofensive.
