Un tânăr fără bani de bilet s-a expediat într-o ladă ca să ajungă din Australia în Marea Britanie, dar s-a trezit în SUA, după 92 de ore

Plecase în Australia, dar voia să se întoarcă acasă

Povestea s-a petrecut în 1965. Brian Robson ajunsese în Australia printr-un program de imigrare asistată destinat tinerilor britanici. Lucra la Victorian Railways, în Melbourne, însă nu reușise să se adapteze și era măcinat de dorul de casă. După aproximativ zece luni petrecute în Australia, tânărul a decis că vrea să se întoarcă la familia sa din Cardiff, în Țara Galilor. Plecarea nu era însă deloc simplă.

Programul prin care ajunsese în Australia presupunea un angajament de doi ani. Dacă renunța mai devreme, trebuia să returneze banii plătiți de autoritățile australiene pentru călătoria sa și să își cumpere singur biletul spre Marea Britanie. Un zbor spre casă ar fi costat între 700 și 800 de lire australiene, în timp ce Brian câștiga doar 30-40 de lire. Pentru el, suma era imposibil de strâns.

Mulți ani mai târziu, Brian avea să povestească faptul că sosirea în Australia fusese un șoc. Nu îi plăceau locuința în care fusese cazat, mâncarea și viața pe care o ducea atât de departe de familie. Aproape din primul moment în care ajunsese acolo, începuse să se gândească la plecare.

Planul, inspirat de un alt bărbat transportat într-o ladă

În acea perioadă, presa relatase povestea atletului australian Reg Spiers, care reușise să ajungă din Marea Britanie în Australia ascuns într-o ladă transportată ca marfă aeriană. Cazul i-a dat lui Brian speranța că un asemenea plan putea funcționa. Tânărul s-a gândit că ar putea face călătoria în sens invers și să ajungă din Melbourne la Londra fără să cumpere un bilet de avion.

Pentru a-și pune ideea în practică, Brian le-a cerut ajutorul unor colegi irlandezi, Paul și John. Cei trei lucrau la Victorian Railways și deveniseră prieteni. La început, cel puțin unul dintre cei doi s-a opus planului, considerându-l mult prea periculos, dar Brian a reușit însă să-i convingă să-l ajute.

Au cumpărat o ladă de lemn suficient de mare pentru ca tânărul să poată încăpea înăuntru, dar doar ghemuit. Cutia era mai mică decât cea folosită de Reg Spiers, iar Brian, care avea aproximativ 1,73 de metri, nu se putea întinde și își putea mișca foarte puțin brațele și picioarele. Coletul a fost declarat ca fiind un computer și a fost marcat cu avertismente precum „Fragil”, „Manevrați cu grijă” și „Această parte în sus”. Paul și John l-au ajutat să intre, apoi au închis și au bătut în cuie capacul lăzii.

Ce și-a luat în ladă pentru călătoria de 36 de ore

Brian și-a calculat proviziile pentru o călătorie de aproximativ o zi și jumătate. Traseul trebuia să înceapă cu un zbor de la Melbourne la Sydney, de unde lada urma să fie încărcată într-un avion spre Londra. În spațiul extrem de îngust, tânărul și-a luat o pernă, o lanternă, puțină apă și o sticlă goală, pe care intenționa să o folosească drept toaletă improvizată.

Avea și un ciocan, cu care plănuia să spargă lada după sosirea la destinație, câteva obiecte personale, un mic bagaj și o carte cu versurile cântecelor trupei The Beatles. Nu și-a luat mâncare, deoarece se temea că nu ar fi avut cum să își facă nevoile în timpul călătoriei. În interiorul lăzii, stătea cu genunchii permanent ridicați spre piept, iar bagajul ocupa o mare parte din puținul spațiu rămas.

Lada a fost ținută cu susul în jos timp de 22 de ore

Prima parte a călătoriei s-a desfășurat conform planului, iar lada a fost transportată cu avionul de la Melbourne la Sydney. Acolo, totul a început să meargă prost. Zborul spre Londra era plin, astfel că lada a rămas în aeroport, în așteptarea unei alte curse. În ciuda avertismentelor scrise pe exterior, angajații care manipulau mărfurile au întors coletul cu susul în jos. Brian a rămas astfel aproximativ 22 de ore cu greutatea corpului și a bagajului apăsându-i capul și partea superioară a corpului.

Tânărul avea să descrie acele ore drept unele dintre cele mai cumplite momente ale vieții sale. Nu avea suficient spațiu pentru a se întoarce și nu putea cere ajutor fără să își dea planul în vileag. După aproape o zi, lada a fost încărcată într-un alt avion. Brian a auzit motoarele și a crezut că plecase în sfârșit spre Marea Britanie. Nu știa însă că fusese transferat pe un zbor Pan Am care urma să ajungă mai întâi în Statele Unite.

Călătoria de 36 de ore a durat 92 de ore

Condițiile din cala avionului au fost extrem de dure. Temperatura varia puternic, iar Brian avea dificultăți de respirație. Corpul îi amorțise, articulațiile îi înțepeniseră și își pierdea periodic conștiența. Deși avea ciocanul cu el, tânărul nu a încercat să spargă lada în timpul zborului. Chiar dacă ar fi reușit să iasă, s-ar fi aflat tot în cala avionului și nu ar fi avut unde să meargă.

Călătoria care trebuia să dureze 36 de ore ajunsese la 92 de ore. În loc să se afle la Londra, Brian aterizase la Los Angeles, la mii de kilometri de destinația sa. Mai târziu, el a descris experiența drept una „îngrozitoare” și a spus că atunci s-a aflat cel mai aproape de moarte.

Lumina lanternei i-a salvat viața

După aterizarea la Los Angeles, Brian a încercat să verifice cât era ceasul. Și-a aprins lanterna, dar, din cauza poziției și a faptului că nu își mai putea controla bine mușchii, a scăpat-o. Raza de lumină a trecut prin crăpăturile lăzii și a fost observată de angajații aeroportului. Oamenii au auzit și zgomote venind din interior.

Unul dintre muncitori s-a uitat printr-o gaură din lemn și a văzut un om înăuntru. Angajații au deschis lada și l-au găsit pe Brian într-o stare gravă. Tânărul era deshidratat, avea dificultăți de respirație și era prea slăbit pentru a mai merge. Brațele și picioarele îi erau învinețite, iar corpul îi rămăsese blocat în aceeași poziție timp de aproape patru zile. Medicii i-au spus ulterior că nu ar fi supraviețuit unui alt zbor de aproximativ 12 ore până la Londra.

A fost dus la spital și verificat de FBI

Brian a fost transportat în scaun cu rotile la un spital din Los Angeles, unde a rămas internat câteva zile. Nu putea merge singur, iar mușchii și articulațiile îi erau complet înțepenite. Pentru că intrase în Statele Unite ascuns într-un colet, cazul său a ajuns și în atenția autorităților americane. FBI a verificat inclusiv dacă tânărul putea reprezenta o amenințare sau dacă avea vreo legătură cu activități de spionaj.

După ce au stabilit că era doar un tânăr care încercase disperat să ajungă acasă, autoritățile au decis să nu îl trimită înapoi în Australia. Brian a fost urcat într-un avion spre Marea Britanie, de această dată într-un scaun pentru pasageri. Când a ajuns la Londra, era încă slăbit și mergea cu dificultate. Părinții săi au fost fericiți că îl vedeau în viață, dar și furioși pentru riscul uriaș pe care și-l asumase.

Și-a căutat prietenii după mai bine de jumătate de secol

După întoarcerea acasă, Brian a încercat să le scrie celor doi colegi irlandezi care îl ajutaseră. Nu a primit însă niciun răspuns și, timp de zeci de ani, nu a mai știut nimic despre Paul și John. În 2021, la 56 de ani după aventura din ladă, povestea sa a revenit în atenția publicului. Brian și-a publicat memoriile, intitulate „The Crate Escape”, și a lansat un apel pentru a-i găsi pe cei doi bărbați.

Nu își mai amintea numele lor de familie și spunea că i-ar fi putut recunoaște doar din fotografii făcute în tinerețe. Voia să afle ce se întâmplase cu ei și să le mulțumească pentru ajutor. În urma apelului public, Brian a reușit să ia legătura cu unul dintre cei doi prieteni. A aflat că scrisorile trimise după revenirea sa în Marea Britanie nu ajunseseră niciodată la destinatari.

Ulterior, cei doi au continuat căutările pentru a-l găsi și pe celălalt bărbat. Brian Robson a descris întreaga aventură drept cea mai mare greșeală a vieții sale. Deși a continuat să călătorească în numeroase țări, a spus că nu avea să mai intre niciodată într-o ladă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE