„Rar câștigăm noi în fața străzii. De cele mai multe ori, câștigă strada”. Studiourile Ferentari, locul în care cei mici primesc o șansă la copilărie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Copiii și adolescenții care locuiesc în ghetourile din cartierul bucureștean Ferentari și-au găsit refugiu de liniște și fericire într-un spațiu mic din zona Căii Ferentari. Ionuț Oprea, actor și fondatorul Studiourilor Ferentari, și voluntarii centrului îi numesc „chifteluți”. „Așa mi-a venit să le zic într-o zi când am făcut o postare în care ceream bani pentru mâncare. A doua zi ne-am trezit cu bani în contul asociației cu mențiunea «pentru chifteluți». Am râs și a rămas așa”, explică artistul.
Cuprins:
- „Samy nu va mai fi niciodată la fel”
- „Strada a câștigat”
- Cum au apărut Studiourile Ferentari
- Folosește cultura pentru a le crea un viitor mai promițător
- Lumea copiilor din Ferentari se termină la Liberty
- Plasa de siguranță a copiilor din Ferentari
- Lupta cu sărăcia și excluziunea socială
- „O specie pe cale de apariție”
- Un șut în fund și un pas înainte
- Baza copiilor din Ferentari
- Cum arată o victorie
„Sunt Samy! Am 15 ani, încerc să mă feresc de belele și golani.
Școala m-a lăsat în urmă, mama a plecat,
am mers mai departe și nu am renunțat:
să visez, să zâmbesc, să continui să gândesc,
prin muzică și rap să supraviețuiesc.
Vorbesc despre mine și despre frații mei:
adormind copii, ne trezim derbedei.
Educație-n sărăcie, violență, nedreptate,
alergăm bezmetici după notorietate.
Samy, fii bărbat, Samy, nu mai ești copil!
Fii cuminte și servil!”
Când melodia se termină, iar imaginea băiatului cu părul negru și hanorac alb dispare de pe peretele pe care a fost proiectat videoul, pentru câteva momente, în sală se lasă liniștea. Într-una dintre încăperile de la Studiourile Ferentari, de pe strada Lacul Bucura, nr. 2, mai mulți tineri stau pe jos, pe perne colorate.
„Samy nu va mai fi niciodată la fel”
„Acum vreau să ascultați altceva”, le spune Ionuț Oprea, președintele Asociației Ferentari.
Din boxele conectate la laptop se aude din nou vocea lui Samy. Mesajul audio pe care i l-a trimis lui Ionuț pe WhatsApp începe cu „domnu’” și se încheie cu „mă simt foarte singur”.
Între momentul muzical rap și mesajul audio au trecut 15 luni.
„Samy nu e la fel și nu va mai fi niciodată la fel”, afirmă „domnu’” Ionuț. Tinerii din fața lui se uită unul la altul. Îl cunosc toți, e unul dintre „chifteluți”, așa cum îi alintă Ionuț Oprea pe copiii din Ferentari.
„Așa mi-a venit să le zic într-o zi când am făcut o postare în care ceream bani pentru mâncare. Era vorba despre mai mulți și nu puteam să mă apuc să le scriu numele. Și a doua zi ne-am trezit cu bani în contul asociației cu mențiunea «pentru chifteluți». Am râs și a rămas așa”, explică artistul.
„Strada a câștigat”
Pe puștiul care cânta anul trecut despre un colț de Ferentari îl cheamă Samy și are 16 ani. S-a născut și a crescut în sectorul 5 al Bucureștiului. Nu lângă Palatul Parlamentului, în inima Capitalei. Mai la margine, în Ferentari. Un cartier descris de Google prin fotografii cu ghetouri, blocuri vechi și înnegrite și tone de gunoaie. Un cartier marginalizat descris de Daily Mail drept o „mahala notorie”.
În cele 15 luni, Samy a trecut de la copilul bun, inteligent și sociabil la adolescentul disperat, abandonat de lume. A descoperit drogurile și oamenii care l-au împins către ele.
„Pentru că strada a câștigat”, spune Ionuț Oprea. „Noi rar câștigăm în fața străzii. Și atunci, întrebarea care rămâne este: cum facem ca acești chifteluți să se simtă protejați?”, continuă bărbatul.
Cum au apărut Studiourile Ferentari
Ionuț Oprea și-a pus aceeași întrebare acum aproape 10 ani. Actor profesionist, a început să facă voluntariat cu copiii din Ferentari, la Școala 136, acolo unde funcționa Policy Center for Roma and Minorities, organizația lui Valeriu Nicolae.
Vreo trei ani a ținut un atelier săptămânal de teatru împreună cu partenera sa, Mădălina Dorobanțu, actriță și ea. Împreună au reușit să coaguleze un grup de opt adolescenți de etnie romă. Așa a apărut trupa de teatru Playhood, care a devenit principalul proiect al Studiourilor Ferentari.
Ceea ce a fost o joacă de-a teatrul a devenit treabă serioasă odată ce Playhood a pus în scenă un spectacol scris de Ionuț Oprea și inspirat de poveștile copiilor. Au mers la festivalul Ideo Ideis cu „Povestiri din curtea școlii”, despre viața de cartier, rasism, violență, droguri și minore însărcinate. Subiecte mature spuse de voci de copii.
În 2020, în plină pandemie, Ionuț și Mădălina au înființat Asociația Ferentari și au găsit un spațiu în care să poată dezvolta mai mult proiectul Playhood. Așa au luat naștere Studiourile Ferentari, din bani strânși cu ajutorul asociației „Zi de Bine”, a Melaniei Medeleanu. Fostul spațiu comercial are acum un studio audio și o sală mai mare, cu oglindă cât tot peretele și echipamente de sunet.
Folosește cultura pentru a le crea un viitor mai promițător
Studiourile se află pe strada Lacul Bucura, nr. 2, aproape de Calea Ferentari, la parterul unui bloc. Clădirea este în renovare, așa că ușa vopsită în galben aprins a Studiourilor, înghesuite între un xerox și un magazin de haine, nici nu se mai vede de schele și meșe.
„Întrebarea pentru mine a fost ce e cultura. Cred că acum cultura dominantă înseamnă live-urile pe TikTok, interlopii care își împărtășesc mesajele către puști cu acces la telefon. Ce e de făcut? Habar n-am. Dar asta e realitatea”, spune Ionuț.
E greu să lupte cu online-ul și cu strada, oricâte eforturi ar face el, Mădălina și voluntarii, tinerii mai mari din Playhood.
La Studiouri, copiii fac cursuri de teatru, de canto și de dans, dar lucrează mult cu cei mai mari, mulți dintre ei elevi de liceu, și pe partea de alfabetizare. Învață să scrie, să citească și să numere. Unii dintre cei care acum învață să scrie au deja vârsta pentru a vota.
Ionuț știe că el și echipa fac multe și, mai ales, fac tot ce pot și ține de ei. Dar privește în urmă și își dă seama că niciunul dintre copiii cu care a lucrat în ultimii 10 ani de când face voluntariat nu a luat Bac-ul. Unii muncesc aici sau în străinătate. Alții trăiesc cum pot în familii fără părinți sau cu un singur părinte.
În alte situații, din păcate, a câștigat tot strada, la fel ca în cazul lui Samy, pentru că sărăcia îi împinge pe mulți să renunțe la spațiul sigur de pe Lacul Bucura.
Lumea copiilor din Ferentari se termină la Liberty
Aproape zilnic. Mădălina și Ionuț fac turul cartierului, uneori împreună cu bebelușul lor. Încearcă să discute cu părinții copiilor care vin la Studiourile Ferentari. Uneori, îi găsesc. De cele mai multe ori însă, nu.
„Mulți sunt pe cont propriu aici, vin pur și simplu. La unii dintre ei am renunțat să-i mai căutăm pe părinți, pentru că sunt în situații despre care copiii nu se simt confortabil să vorbească. Dar vin aici, unde este un spațiu sigur pentru ei și asta e tot ce contează”, spune Mădălina.
La Studiouri, copiii primesc și mâncare, și apă, pentru educație ai nevoie și de un stomac plin. Dar primesc și dragoste, atenție, libertate și siguranță.
„Un puști de clasa a IX-a mi-a spus la un moment dat că în Ferentari e ca și când ai fi în alt oraș, pentru că de la Liberty încolo se termină lumea lui”, spune George, lucrător social și voluntar la Asociația Ferentari.
A lucrat mult cu copiii care vin la Studiouri, iar acum se ocupă în principal de cei din sectorul 6, unde zona Giulești Sârbi e parcă trasă la indigo cu Ferentariul.
Ce a realizat din discuțiile cu ei este că se simt foarte singuri, starea lor emoțională este la pământ și au nevoie să vorbească despre ei și despre cum se simt.
Plasa de siguranță a copiilor din Ferentari
„Aici e mereu cineva care îi întâmpină cu un zâmbet, cu o atitudine pozitivă”, afirmă Ștefania.
Face parte din Playhood și ține lecții de canto cu puștii de 14-15 ani. Și-a dorit să lucreze cu copiii pentru că a simțit că e datoria ei să facă asta. S-a născut într-o familie care a susținut-o, spune ea, și trebuie să dea ceva înapoi comunității din care provine.
Cea mai mare fericire pentru mine a fost când copiii cu care eu lucrez au început să vorbească despre ce fac ei în timpul lor liber. S-au deschis și s-au simțit confortabil să vorbească cu mine despre asta.Ștefania:
„Mă bucură să-i văd aici, să văd că în orele în care stăm împreună se prostesc, se simt bine”, spune ea.
Când povestește asta, din mijlocul colegilor ei, un băiețel nu mai mare de 7 ani face o tumbă și se prăbușește pe un fotoliu cu puf. Începe să râdă când fotoliul scoate un sunet înfundat.
Lupta cu sărăcia și excluziunea socială
„Ei vin și de dragul nostru și văd o evoluție la ei. Sunt atenți, învață și abia așteaptă să se întoarcă. Mă întreabă: «Doamna, dar când mai facem asta?» «Doamna, ne vedem și mâine?»”, povestește Anca, o altă tânără voluntară, care îi învață să citească.
Pentru Anca, momentul cel mai frumos a fost când, la repetițiile cu trupa pentru un spectacol din Sibiu, un băiat a adormit pe un puf. „Așa s-a simțit el bine, a simțit că vrea să doarmă, chiar și în muzica aia, și pe mine m-a făcut fericită”, spune tânăra.
Pentru „chifteluți”, Studiourile Ferentari au devenit o plasă de siguranță.
În anul 2020, 1,5 milioane de copii s-au aflat la risc de sărăcie și excluziune socială, potrivit unui raport al Salvați Copiii. Rata deprivării materiale severe, adică a lipsurilor, a crescut cu opt procente pentru copiii mai mici de 6 ani.
Sărăcia este factorul principal care îi împinge pe elevi să părăsească timpuriu școala. În anul școlar 2018-2019, 35,3 mii de elevi din ciclurile primar și gimnazial au făcut asta, conform unui raport al Ministerului Educației.
„O specie pe cale de apariție”
Ionuț spune că nu copiii abandonează școala, ci școala îi abandonează pe ei.
„Studiourile Ferentari există pentru oameni ca ei. Pentru oameni ca Samy. Pentru chifteluți, o specie pe cale de apariție. Îi vedem tot mai des pe străzile din Ferentari și nu numai, pe măsură ce crește inflația, pe măsură ce crește sărăcia”, spune Ionuț Oprea.
Copiii din Ferentari cresc într-o cultură a violenței, afirmă el, nu sunt încurajați nici când au rezultate bune - la școală sau la Studiouri. A remarcat asta și din discuțiile lui cu părinții celor mici.
„Părinții nu sunt neapărat reticenți, dar nici nu spun: mergeți la Studiouri, nu mergeți… în partea cealaltă”, continuă Ionuț, cu o pauză între cuvinte. Nu spune ce înseamnă „partea cealaltă”, dar e clar la ce se referă.
Sunt totuși mulți copii dintre cei care au trecut pe la Playhood și Studiouri care au reușit să se păstreze pe calea care i-a dus afară din ghetouri. Nicoleta Ghiță, spre exemplu, s-a îndrăgostit de teatru aici, iar acum joacă alături de Mihaela Drăgan și Zita Moldovan în Giuvlipen, singura trupă de teatru rom din România.
Un șut în fund și un pas înainte
Împreună cu copiii cu care au lucrat și care au devenit adolescenți, Ionuț și Mădălina au reamenajat locul în care funcționează acum Studiourile Ferentari. La intrare, pereții sunt pictați: pe partea stângă este un copac cu rădăcini groase, iar în spatele lui, căsuțe colorate parcă stau așezate unele peste altele. Mai în față, pe dreapta, un extraterestru roz întreabă: „SF?”. „Studiourile Ferentari, cumetre”, i se răspunde.
„Am zis SF pentru că locul ăsta parcă e scos din filmele SF (science fiction, n.r.), nu se potrivește cu zona”, explică Petrișor, artistul.
Are 19 ani, e înalt și pe tricoul lui scrie „choose” (a alege, n.r.). Povestea lui se potrivește cu mesajul din limba engleză. „Am căzut și eu tot în patima străzilor”, mărturisește în fața tuturor, după ce l-a ascultat pe Samy cântând. Până când a făcut alegerea corectă.
A fost un moment în care am spus nu, pentru că mi-am dat seama că nu ajung nicăieri și că nu am niciun viitor. Asta și un șut în fund de la cineva apropiat.Petrișor:
Se referă la Ștefania.
„Acum sunt bine, sunt în clasa a XII-a”, se grăbește să adauge.
Baza copiilor din Ferentari
Petrișor e pasionat de fotografie și pictură și ar vrea să continue pe drumul ăsta. Casele colorate sunt o metaforă: cele de pe rândurile de jos le susțin pe cele de deasupra. Dacă baza e distrusă, tot ce e deasupra pică.
„Casele de la bază sunt Studiourile Ferentari. Dacă ele cad, cad toate celelalte, care sunt copiii de aici. Studiourile sunt baza lor”, spune tânărul.
Îl întreb ce a învățat el de la copiii de aici. „Să zâmbesc mai mult”, răspunde, zâmbind.
Asociația Ferentari, alături de alte două ONG-uri, CEDCA și Lise Wulff, a primit acum fonduri europene de aproape 200.000 de euro pentru o serie de proiecte de educație non-formală și cultură în care să-i includă, în următorii doi ani, pe 28 de copii și tineri din Ferentari.
Ei vor lucra cu o artistă norvegiană, alături de care vor pune în scenă două spectacole de teatru și două instalații de artă contemporană comunitară.
Cum arată o victorie
Pentru Asociația Ferentari și Playhood, proiectul este o altă ocazie în care îi pot ajuta pe copiii care nu știu să ceară ajutor, dar care îl primesc cu zâmbete și un „domnu’ Ionuț, când ne mai vedem?”.
„Pentru noi, o victorie înseamnă când un chifteluț stă în Studiourile Ferentari și se bucură de ce e aici, nu pe stradă, să se bucure de altceva”, afirmă Ionuț Oprea.
Se gândește la Samy, pe care crede că l-a pierdut din cauza străzii. Deocamdată.
„Cu Samy am eșuat. Dar sper ca în viitor să vorbim despre Samy ca despre un caz pozitiv”, mai spune actorul.
