Cercetătorii de la Universitatea Warwick din Marea Britanie au descoperit că această regiune orbitală, situată la o altitudine de aproximativ 36.000 de kilometri, este plină de deșeuri spațiale periculoase, care anterior nu fuseseră detectate.

Orbita geostaționară, o zonă vitală, dar periculoasă

Orbita geostaționară este unică prin faptul că sateliții amplasați aici se mișcă în sincron cu rotația Pământului, rămânând mereu deasupra aceluiași punct de pe Ecuator. Aceasta le permite să monitorizeze sau să ofere servicii precum televiziune, internet, observarea Pământului sau prognoza meteo, pentru regiuni extinse ale planetei.

Însă, conform studiului, prezența resturilor spațiale face ca siguranța acestor sateliți să fie serios amenințată. „Resturile din orbita geostaționară sunt un potențial câmp minat”, a declarat Stuart Eves, co-autor al studiului și consultant spațial la SJE Space.

„Nimeni, în deplinătatea facultăților mintale, nu ar intra într-un câmp minat terestru fără un detector de mine. În mod similar, nimeni nu ar trebui să lanseze un satelit pe GEO fără o analiză adecvată a resturilor”.

Deșeuri invizibile, vizibile grație tehnologiei

Cercetarea s-a concentrat pe un set de date mai vechi, obținute cu telescopul Isaac Newton din Las Palmas, Insulele Canare. Prin utilizarea unor algoritmi avansați de procesare a imaginilor, oamenii de știință au reușit să identifice 25 de urme de resturi spațiale care nu fuseseră observate anterior, 80% dintre acestea provenind de la obiecte necunoscute.

„Tehnica de blind stacking este o metodă extrem de puternică pentru îmbunătățirea sensibilității datelor astronomice colectate”, a explicat Ben Cooke, cercetător la Centrul pentru Conștientizare Spațială al Universității Warwick și coautor al studiului.

„Aceasta implică testarea mai multor potențiale traiectorii într-o secvență de imagini și suprapunerea acestora pentru a scoate la iveală obiectele ascunse sub zgomotul de imagine”.

Risc mare pentru sateliții care costă miliarde

Deșeurile din această regiune orbitală se comportă diferit față de cele din orbitele mai joase. La 36.000 de kilometri altitudine, atmosfera practic lipsește, ceea ce înseamnă că fragmentele nu sunt încetinite și nu ard în atmosferă. Acestea rămân în orbită pe termen nelimitat, acumulându-se treptat și complicând operațiunile viitoare.

Situația este cu atât mai gravă, cu cât sateliții din această zonă sunt, de obicei, de mari dimensiuni, extrem de costisitori și proiectați pentru misiuni de lungă durată. O coliziune cu un singur fragment de câțiva centimetri poate provoca daune semnificative, mai ales că sateliții sunt de multe ori echipați cu panouri solare de până la 30 de metri lungime.

„Fragmentele de deșeuri spațiale pot avea viteze foarte mari, de până la câțiva kilometri pe secundă”, a precizat James Blake, cercetător la Universitatea Warwick și coautor al studiului. „Energia implicată este extrem de mare, și chiar și resturile mici pot cauza daune serioase sateliților foarte scumpi. Așadar, chiar și cele mai mici obiecte contează”.

Soluții pentru o problemă globală

Cercetătorii intenționează să analizeze imagini suplimentare obținute cu ajutorul altor telescoape din întreaga lume pentru a evalua mai bine amploarea problemei resturilor spațiale din această regiune.

De asemenea, studiul subliniază urgența adoptării unor măsuri pentru monitorizarea și gestionarea spațiului orbital, o resursă vitală pentru activitățile tehnologice și economice globale.

Concluziile acestui studiu atrag atenția asupra necesității de a dezvolta soluții pentru a preveni coliziunile catastrofale și a proteja investițiile majore în infrastructura spațială.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.