Cand l-a primit de la un bun amic, actualmente membru al trupei sale, Minune nu i-a dat prea mare importanta. I-a placut aspectul exterior si faptul ca, fiind adus din Israel, Tara Sfanta, nu prea se gasesc pe la noi modele similare. Si asta, chiar daca nu cantarea foarte mult.
Curand avea sa afle cat greseste. Mai intai, a reusit sa redreseze o masina, marca Mercedes, care, in urma distrugerii unui cauciuc, o luase razna. Pur si simplu a rulat mai bine de o suta de metri doar pe doua roti, reusind, in mod miraculos, sa iasa din incercare fara a capata vreo vanataie, desi in final masina s-a rasturnat, rostogolindu-se ca-n filme. A pus totul pe seama talentului sau de a conduce, dar, fara voia sa, povestea s-a repetat. A scapat cu bine si dintr-un al doilea accident si atunci a inteles ca de fiecare data purta asupra sa talismanul. De atunci, se uita altfel la lantisorul sau minune. A trecut brusc de la statutul de obiect vestimentar la cel de amuleta de care nu te desparti niciodata, nici macar atunci cand ramai singur. Mai mult, spune Adrian Minune, lantisorul i-a ocrotit chiar si vocea, mandria sa de zi cu zi, in ultimii patru ani neavand decat foarte rar stari gripale. Singura persoana cu care Adrian Minune mai imparte lantisorul e fiica sa, Carmen, de cinci ani. In anumite momente, tatal grijuliu ii lasa copilei sale „medicamentul” si toate trec ca o furtuna de vara.