Istoricul Thierry Wolton îl leagă pe Ceaușescu de criza identitară a românilor: „Naționalismul este otrava absolută. Cei care au trăit sub comunism au fost modelați”

A vorbit fără menajamente, printre altele, despre pasivitatea Europei în fața problemelor geopolitice, dar și despre cât de mare este riscul ca noile tehnologii să producă sisteme totalitare mai teribile decât și-a imaginat Orwell. 

Nu are telefon mobil sau conturi pe rețelele sociale

Seria sa de trei volume „O istorie mondială a comunismului” – Călăii, Complicii, Victimele – a fost un bestseller internaţional, fiind publicat în România la Humanitas, editură care i-a tipărit de altfel majoritatea lucrărilor de referință. 

Foarte citit și apreciat în Franța și în România, preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece și de influența sovietică în Occident, Thierry Wolton (74 de ani) nu are telefon mobil și nici conturi pe Facebook, X, Instagram sau TikTok.

Timp de aproape o oră și jumătate, reporterul Libertatea a vorbit cu Thierry Wolton pe teme variate, de la problemele Europei și Putin, până la spiritul gregar și servitutea colectivă.

Jurnalist de profesie (a scris pentru Libération, Radio France internationale, Le Point), Thierry Wolton a avut ocazia, încă din tinerețe, să călătorească în țările din spatele Cortinei de Fier și să întâlnească disidenți faimoși precum Václav Havel, Adam Michnik ori Andreï Sakharov. 

Ulterior, a scris numeroase cărți dedicate relațiilor internaționale, istoriei țărilor comuniste și politicii franceze. Între 2007 și 2015 a predat istoria comunismului și a Războiului Rece la École supérieure de commerce de Paris-Europe.

Trilogia sa – „O istorie mondială a comunismului” – a fost descrisă de critici drept „o lucrare monumentală asupra istoriei globale a acestei ideologii”. Pentru această lucrare, Thierry Wolton a primit premiul Jan-Michalski pentru literatură în noiembrie 2017. 

Cel mai recent volum al lui Thierry Wolton, „Întoarcerea vremurilor barbare. De la un război la altul”, a apărut anul trecut, la Editura Humanitas, în traducerea lui Iulian Comănescu. 

În prelungirea tezei sale din monumentala Istorie mondială a comunismului, Thierry Wolton trage un semnal de alarmă cu privire la pericolul ascensiunii Rusiei și a Chinei: lumea se îndreaptă spre o nouă eră barbară, în care democrația și drepturile omului sunt amenințate. 

Despre eventuala cedare de teritorii ale Ucrainei către Putin

Volumul prezintă, într-o formă condensată și adusă la zi, contextul complicității Occidentului, care a asistat ca simplu spectator la prăbușirea Uniunii Sovietice și la urmările acestei „catastrofe“, făcându-l astfel posibil, în primă instanță, pe Putin. 

Libertatea: De ce a fost Europa atât de pasivă în fața problemelor geopolitice majore, în special a războiului din Ucraina?
Thierry Wolton: Mi-ați pus o întrebare foarte bună. Nu sunt sigur că Europa a învățat ceva din trecut. Dar nu mă refer neapărat la trecutul comunist. Vorbesc chiar despre trecutul secolului XX. Deci, dacă faceți o paralelă istorică, aș sublinia că aceste paralele istorice sunt utile, dar nu explică totul. 

De asemenea, aș sublinia că istoria nu se repetă. Istoria nu se repetă, dar comportamentul uman da. Și de aceea voi face o scurtă paranteză din trecut. Chiar perioada pe care o trăim astăzi îmi amintește de perioada din 1938. La München a avut loc o întâlnire între Hitler, prim-ministrul britanic și prim-ministrul francez pentru a încerca să rezolve problema Regiunii Sudete, o parte a Cehoslovaciei. 

Francezii și britanicii i-au cedat Regiunea Sudetă lui Hitler, sperând să evite războiul. Dar un an mai târziu, războiul a izbucnit. Churchill i-a spus ceva foarte important lui Chamberlain pe drumul de întoarcere de la Munchen: „Ai ales dezonoarea pentru a evita războiul, ai dezonoare și vei avea război”. 

Mă tem că negocierile cu Putin, care ar putea duce în cele din urmă la alocarea unei părți din teritoriul Ucrainei, ce nu este cucerit de Rusia, să fie clar, care aparține încă Ucrainei, vor fi date lui Putin în speranța că se va opri acolo. Și atunci asta ar însemna că am ales dezonoarea pentru a evita războiul și mă tem că vom avea atât dezonoare, cât și război. 

– Cât de probabilă este această cedare de teritorii a Ucrainei?
– În acest moment, nu știu ce se va întâmpla cu adevărat și dacă Trump va pune suficientă presiune pe Europa, astfel încât aceasta să accepte, în cele din urmă, ca lui Putin să îi fie cedat Donbasul. Nu știu asta în acest moment. Nu știu dacă europenii vor avea suficientă influență pentru a evita acest lucru. Nu știu cum vor reacționa ucrainenii, dar este un risc. Dacă se întâmplă asta, ne vom regăsi în situația de la Munchen din 1938, din păcate. 

„Noile tehnologii deschid uși a căror nocivitate nu am evaluat-o încă pe deplin” 

– Care este riscul pe termen mediu ca noile tehnologii să producă sisteme totalitare mai teribile decât și-a imaginat Orwell?
– Aș vrea să clarific un lucru, eu sunt un animal uman destul de ciudat, nu am un telefon mobil. Când sunt în metroul din Paris, mă uit în jur la oameni. În general, 7 din 10 sunt pe aceste dispozitive mobile. Am ajuns să nu ne mai privim în față, fiecare este închis cumva în lumea telefonului lui, fie pentru a asculta muzică, fie pentru a se juca, fie pentru a comunica, orice. Telefonul mobil este un dispozitiv teribil, nociv. Atenția oamenilor este concentrată exclusiv pe asta.

Un alt exemplu. Văd oameni care se plimbă prin Paris, într-un loc frumos, pe malul Senei, de exemplu, și nu se uită la nimic în jurul lor pentru că sunt pe telefon. Este incredibil. În loc să admire întregul Paris, se uită pe telefon. 

Ceea ce este periculos este că telefonul mobil a captat atenția oamenilor într-o asemenea măsură încât, în final, nu captează doar oameni, ci și ceea ceea ce transmite, rețele sociale, informații false, lucruri de genul acesta. Deci acesta este primul pericol. 

Al doilea pericol, după cum știți, este că toate aceste mici dispozitive au GPS. Deci asta înseamnă că știm exact unde vă aflați, la ce oră sau în ce moment, cu cine v-ați întâlnit. Control total.

Suntem totuși într-o democrație, așa că nu e mare lucru. Dacă România ar deveni o țară autoritară, regimul va putea să știe exact că azi noi doi eram în Librăria Humanitas Cișmigiu, discutând. Și cu puțin progres, poate că va ști exact ce ne-am spus unul altuia. Deci e vorba de securitate. Să vă dau un exemplu care m-a frapat. După cum știți, a fost un jaf la Luvru recent. Am fost surprins să văd că poliția, datorită camerelor, a reușit să urmărească hoții pe tot traseul, din momentul în care au coborât de pe bancul de lucru cu echipamentul lor și până au plecat pe un scuter. M-a speriat. 

Este deja un atac la adresa libertății noastre individuale, în opinia mea personală. Dar ai crede că nu ar merge mai departe. Doar într-o țară autoritară sau totalitară este teribil. Să luăm cazul Chinei, o țară total comunistă. Cu o economie capitalistă, dar guvernul este total comunist. Datorită tuturor sistemelor pe care le-au pus în aplicare, cetățeanul chinez este total supravegheat. Această tehnologie deschide uși a căror nocivitate nu am evaluat-o încă pe deplin, dar mă sperie. 

– Cum putem controla progresul astfel încât să nu devină o amenințare la adresa libertăților esențiale?
– Este vorba și despre controlul progresului, dar în același timp nu poți opri progresul. Este foarte complicat să pui frână progresului. În primul rând, progresul este o necesitate umană, asta este evident, de la foc și tiparniță până la calea ferată.  Ne aflăm în mijlocul unei astfel de revoluții care schimbă totul. A pune frână progresului ar fi împotriva umanității, într-un fel. 

Marea problemă este că ai, să spunem, un grup de oameni, precum Musk sau Zuckerberg etc., care sunt guru, aș spune, ai acestor noi tehnologii și care gândesc doar în termeni de progres, mergând tot mai departe, tot mai departe, tot mai departe, pentru a obține cote de piață, pentru a obține profit. Nu este din dragoste pentru umanitate, este ceva mercantil, comercial ce fac Elon Musk și Mark Zuckerberg. Și suntem doar la început. Să luăm cazul inteligenței artificiale, care este unul extrem de complicat.

„Oamenii vor mai mult securitate decât libertate”

– De ce este foarte complicat?
– Pentru că cei care sunt guru ai noilor tehnologii vor, în mod evident, să meargă din ce în ce mai departe, din ce în ce mai repede, pentru a încerca să obțină mai mult decât adversarii lor. Așa că suntem în curs de creare a unui dispozitiv teribil de inteligent. 

Știți filmul lui Stanley Kubrick – „2001: O odisee spațială”. La un moment dat computerul începe să facă ceea ce vrea, iar cel din nava spațială începe să-l deconecteze. Și vă amintiți, computerul, numele lui este Hal, vorbește cu omul din navă: „Dar de ce faci asta?”. Pentru că atunci nu mai poate vorbi, este deconectat. Și, din păcate, mă tem că, la un moment dat, nu vom mai putea face asta. Atât în Terminator, cât și în Matrix, mașinile erau cele care preluau puterea. E science fiction, înțeleg. Dar nu putem să nu ne gândim că, în cele din urmă, s-ar putea întâmpla asta. Cu alte cuvinte, la un moment dat, mașina va fi suficient de inteligentă pentru a ne face sclavi. Noi suntem deja sclavii tehnologiilor, dispozitivelor.

Următoarea carte pe care o voi publica la Humanitas, în iunie 2026, se numește „Lumea noastră orwelliană”. Ultima frază din această carte, în care arăt că ceea ce Orwell a descris în 1984, noi suntem pe cale să o trăim, puțin diferit, dar lumea noastră seamănă foarte mult cu cea descrisă de el. Nu știu dacă vă amintiți că în „1984”, în ultima frază a cărții, eroul care nu credea în Big Brother încheie prin a spune: „Îl iubesc pe Big Brother”. Cartea pe care am scris-o se va încheia cu fraza: „Omenirea va iubi inteligența artificială”.

– A pierdut omenirea gustul și spiritul libertății? Care este antidotul?
– Din păcate, acest lucru nu este cu nimic nou. Alexis de Tocqueville, în cartea „Democrația în America”, spune o mulțime de lucruri foarte interesante pentru lumea noastră de astăzi. El afirmă, printre altele, că ceea ce este un adevăr, dacă pot spune așa, este că dacă le ceri oamenilor să aleagă între securitate și libertate, ei vor alege întotdeauna securitatea. Și niciodată libertatea, în afară de câteva excepții. Eu aleg libertatea, dar există și excepții. Dar, în general, populația, să spunem, majoritatea omenirii va alege securitatea. 

Revenind la întrebarea dumneavoastră, lumea a pierdut gustul libertății pentru că, în primul rând, atunci când vine vorba de libertate, nu știm ce se va întâmpla. Libertatea nu este sigură. Ea ne conduce pe căi ce nu au fost neapărat trasate. Deci, dacă vreți, există un fel de nesiguranță în libertate. De aceea este un pic înfricoșătoare, chiar dacă o vrei. 

Pentru că omul își dorește incontestabil libertatea. Este esențială. Însă există întotdeauna această ambivalență între libertate și securitate. Cred că natura umană nu vrea neapărat să fie dominată, ci vrea să fie în siguranță, vrea să fie capabilă să prevadă viitorul fără riscuri. Viitorul este un risc, evident, să fie clar, pentru că nu știm ce se va întâmpla. Oamenii preferă să fie pe calea cea bună, ca să spun așa. În acest fel, își pot spune: „Nu risc nimic în viitor”. 

„Naționalismul este otrava absolută”

– Ați spus la un moment dat că România a fost lovită de naționalism din cauza unui deficit istoric de identitate națională. Care ar fi remediul pentru acest deficit de identitate națională în România?
– În primul rând, trebuie să știți un lucru – este opinia mea, aș vrea să fie clar, nu este neapărat adevărul. Eu personal cred că naționalismul este otrava absolută. Mă refer la toate țările din lume și la umanitate în general. Pentru că naționalismul înseamnă că suntem de partea noastră și nu ne plac cei care sunt de cealaltă parte, iar în cele din urmă, dacă am putea să-i eliminăm, ar fi bine. 

Secolul al XX-lea este chiar dovada că naționalismul este o problemă, deoarece Primul Război Mondial a fost purtat în numele naționalismului, iar al Doilea Război Mondial a fost pur și simplu rezultatul primului. Este important să subliniem faptul că naționalismul este un fenomen recent. Nu exista în secolul al XV-lea sau al XVI-lea. A existat patriotismul, dar asta e altceva. 

Patriotismul nu este același lucru. Naționalismul este o ideologie pusă în aplicare de stat. Deci, pentru a fi clar, pentru ca o națiune să fie construită în sensul modern al termenului, un stat trebuie să dirijeze și să construiască acea națiune. Iar în această construcție, se formează o ideologie, care este naționalismul. Astfel, naționalismul, în realitate, este o ideologie care a apărut odată cu Revoluția Franceză și cu crearea ulterioară a statului național. 

Dar stabilirea acestei internaționalizări a fost dezastruoasă, chiar și astăzi, înțeleg, deoarece a produs cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea. Și astăzi există o retragere naționalistă tocmai din cauza globalizării. Nu numai globalizarea comercială, ci și globalizarea populației și a imigrației. Și nu poți dori globalizarea comercială fără a dori globalizarea umană. Pur și simplu nu este posibil.

Imigrația, după cum știți, reprezintă o problemă reală. Și de aici își trage combustibilul naționalismul, dacă se poate spune așa. La urma urmei, mișcările naționaliste care există în Europa sunt toate mișcări anti-imigrație. Acesta este chiar cuvântul lor de ordine. Și rațiunea lor de a fi. Cu cât un stat este mai puternic, cu atât este mai capabil să construiască o națiune, cu atât mai mult poate folosi naționalismul drept combustibil ideologic. 

În țările comuniste, și aici ajung la întrebarea dumneavoastră, țările comuniste, așa cum scriu în „O istorie mondială a comunismului”, și o scriu de fiecare dată, comunismul a fost întotdeauna un comunism național. 

Pentru că ideologia comunistă era în realitate rea. Așa că puterea a trebuit neapărat să găsească un combustibil ideologic care să înlocuiască combustibilul comunist. Toate regimurile comuniste au folosit naționalismul, ideologia naționalistă, pe care au lipit-o de comunism.

Comunismul a dispărut, dar rămâne naționalist. În ceea ce privește România, faceți parte în mod special din această categorie, pentru că Nicolae Ceaușescu a folosit naționalismul în mod considerabil, și nu numai că a abuzat de naționalism, dar a abuzat și de occidentali. Văzut din Occident, Ceaușescu era considerat un dizident din lagărul socialist. Și asta pentru că el a condamnat invazia URSS în Cehoslovacia în 1968 și a refuzat să trimită tancurile românești acolo. Pur și simplu pentru că a refuzat… Păi, el a refuzat… El nu a acceptat că tancurile românești erau în Cehoslovacia. Și de atunci încolo, a devenit un fel de… erou, dacă pot spune așa, al occidentalilor din tabăra socialistă, precum Charles de Gaulle, care a venit în România și a fost extrem de amabil cu Ceaușescu, pierzându-și astfel sufletul.

Ajung astfel la problema de identitate a românilor. Pentru că ea modelează mințile oamenilor. Cei care au trăit sub comunism au fost modelați de el. Astăzi, unii dintre ei sunt încă în viață și au copii. Și știți că transmiterea în familie este, de fapt, transmiterea esențială în ființa umană. Ceea ce spun părinții tăi, ceea ce gândesc părinții tăi, chiar dacă ulterior te revolți împotriva lor din diverse, este baza însăși a identității tale. Este absolut baza gândirii pe care urmează să ne construim. 

Dacă ai un naționalism care este dezvoltat în mintea oamenilor de către regim, ai urmările acestui naționalism. Și atunci, românii au astăzi o dorință foarte puternică de identitate națională, care este oarecum în contradicție cu Europa, chiar dacă este o Europă a națiunilor. Dacă vrem să construim Europa, fiecare trebuie să renunțe la o parte din naționalismul său. Iar naționalismul este astăzi o frână pentru Europa. 

„Occidentul are un interes în Putin”

– Cum vedeți creșterea spiritului gregar în lume?
– Tehnologia, telefoanele mobile reprezintă factorul principal al creșterii spiritului gregar. De ce spun asta? Stăpânul lumii de astăzi este algoritmul. Este cel care, fără ca tu măcar să știi, te va pune în legătură cu cineva pe care nu-l cunoști, pe care nu-l vei vedea niciodată, pentru că te pune în legătură unii cu alții, nu neapărat pe același tip de gândire, dar în aceeași direcție. Înainte erau mulțimi pe stradă, acum sunt mulțimi pe rețelele sociale. Aveți mulțimi care se formează pe rețelele sociale și care sunt mulțimi gregare, din panurgism. Și este extrem de periculos pentru că algoritmul este cel care rulează toate astea. 

Noi nu instrumentalizăm algoritmul, asta e clar. Algoritmul este independent, acesta este lucrul teribil, este independent. Algoritmul ajunge ca un fel de virus, dacă pot spune așa, care, tac, va încerca să construiască un fel de grup, și va funcționa foarte bine. Și cu cât grupul funcționează mai mult, cu atât devine mai mare, mai puternic. Și asta este ceea ce guvernele încearcă să facă. Când faci știri false, dai informații proaste, informații false, sperând că cineva va mușca momeala.

— De ce Occidentul nu a înțeles Rusia lui Putin?
– Pentru că nu a vrut să o înțeleagă în primul rând. Deci, pentru a înțelege asta, trebuie să te întorci puțin la căderea comunismului. Pentru că Occidentul are un interes în Putin. Occidentul a avut un interes în Putin. După căderea comunismului, a fost un fel de Vest Sălbatic în Rusia, în adevăratul sens al cuvântului. Cu alte cuvinte, au existat morți, oameni care trăgeau unii în alții, oameni care luau petrol, și așa mai departe. 

Și asta a fost foarte îngrijorător. Occidentul a fost foarte îngrijorat. Pentru că Rusia nu este o țară oarecare, din punct de vedere economic, datorită materiilor sale prime. Din cauza vastității teritoriului său, abundă în materii prime de importanță vitală pentru Occident. 

Iar europenii, occidentalii, dar în primul rând și America, și-au spus: nu poate rămâne așa, altfel vom pierde toate piețele, vom pierde toată bogăția Rusiei. Și astfel, o serie de oameni din Rusia au înțeles, de asemenea, acest lucru, în special foști membri ai Partidului Comunist, foști membri ai KGB și așa mai departe. Ei doreau să recâștige puterea. El a fost inițial marioneta acestei puteri ascunse, a partidului, a KGB-ului și așa mai departe. Inițial, Putin nu avea putere. Dar el își va construi puterea. Pentru că este inteligent. Nu se poate nega că este deștept și inteligent. 

Ne-am dori ca el să fie prost. Așa că și-a construit puterea. A adus ordine în Rusia. Mai întâi, i-a lichidat pe musulmanii din Cecenia. Și asta, după 2001, după atentatele de la World Trade Center, când Islamul devenise principalul inamic al Occidentului. Putin a lucrat bine aici. În al doilea rând, el a pus economia în ordine. El a îmbrățișat cu adevărat, să spunem, obiectivul Occidentului de a lupta împotriva islamismului și așa mai departe. Așa că a fost văzut ca un aliat. Apoi a urmat președinția Medvedev timp de patru ani, în perioada 2008-2012. A fost și mai bine, pentru că Medvedev s-a prezentat la acea vreme, nu uitați, ca fiind foarte pro-occidental. 

Totul este ipocrizie. De ce este așa? Pentru că Putin și Medvedev puneau în aplicare, într-un mod mai clar, aș spune, și cu mult mai mult succes, ceea ce voia să facă Gorbaciov. Permiteți-mi să explic. Când Gorbaciov a venit la putere în 1985, a găsit o țară în ruină totală, era un dezastru. Și singura modalitate de a redresa țara era să obțină dolari occidentali. Dar Thatcher și Reagan nu erau prea dornici să salveze Uniunea Sovietică. Așa că a fost dificil. Așa că a venit cu o altă idee, dacă pot spune așa, și anume să se asigure că țările din Europa Centrală și de Est devin… cele fericite, adică cele care vor atrage dolarii. Dar nu a funcționat pentru că, în cele din urmă, oamenii s-au revoltat. Și în final, comunismul s-a prăbușit. 

Putin și Medvedev au făcut cam același lucru, spunând că sunt pro-occidentali. Între timp, au existat investiții din Occident la toate nivelurile. 

Dar odată ce a terminat de sedus Occidentul, Putin s-a întors la adevăratul său program. Nu este un program sovietic, nu este un program comunist, este un program al Marii Rusii, ca să spun așa. 

– Și de ce au fost occidentalii atât de orbi?
– Pentru că, în primul rând, ei vor să fie orbiți. Când ești orb, este pentru că vrei să fii orb. Pentru cei care vor să vadă, pot vedea întotdeauna. Asta este clar. Și asta a fost valabil în zilele comunismului, la fel cum este și acum. Iar vina noastră, a Occidentului, este că atunci când a invadat Crimeea, nu am spus „Stop”. Am lăsat să se întâmple. Iar Putin a vrut să credem că acești occidentali sunt niște slugi, nici măcar nu au curajul să își apere aliații și așa mai departe. 

Dovada este că a invadat Ucraina și acum crede că Europa este slabă. Poate să negocieze cu Trump, dar cu siguranță nu cu Europa. De fapt, el spune că nu vrea să negocieze cu Europa. O spune în mod deschis. Este foarte clar. Nu se ascunde. Și astfel, cu comportamentul uman, care este mai mult sau mai puțin mereu același, istoria își urmează cursul și uneori ne aflăm într-un impas, așa cum suntem astăzi. 

Fie cedăm în fața lui Putin, cu toate riscurile pe care le implică acest lucru, fie nu cedăm în fața lui Putin, cu toate riscurile pe care le implică și acest lucru. Cred că ar fi mai catastrofal să cedezi în fața lui Putin decât să nu cedezi în fața lui Putin. Dar a nu ceda în fața lui Putin este, de asemenea, un pericol în sine. Ce va face el? Ce poate să facă? Cine știe? 

„Dacă Vance va prelua vreodată puterea, este posibil să ne lipsească Trump”

– Vorbind despre Putin, ce final vedeți pentru Putin? Unul liniștit sau unul violent?
– Nu vreau să vă spun. Dar, știți, finalurile violente sunt întotdeauna posibile, cum a fost și cazul lui Cezar, ucis de Brutus. Presupun că există un anumit număr de oameni în guvernul rus care ar dori să ia locul liderului. Deci este clar că trebuie să aibă dușmani acum, dar este bine protejat.

Cred că epoca post-Putin va fi un pic diferită de putinism, dacă pot spune așa. Dar nu pot garanta acest lucru, pentru că ar putea fi mai rău. Să luăm cazul Statelor Unite, care este destul de diferit, deoarece este  încă o democrație, cu alegeri regulate, la fiecare patru ani, un nou președinte, la fiecare jumătate de mandat, o nouă alegere și așa mai departe. Cine este astăzi vicepreședintele Statelor Unite? Numele lui este Vance, nu-i așa? Care este un adevărat ideolog. Dar Trump nu este un ideolog. Trump este un om de afaceri, JD Vance este un ideolog. Cred că dacă Vance va prelua vreodată puterea și va deveni președinte, pentru că este vicepreședinte și se află într-o poziție bună pentru a face asta, este posibil să ne lipsească Trump. Asta e problema. 

Nu știu ce va fi după Putin. Poate o eliberare? Nu a Rusiei, pentru că nu cred în asta, dar în orice caz, o eliberare a puterii, cu o putere mai flexibilă, sau poate o întărire, nu știu, nu pot spune. Deci este un semn de întrebare.

– De ce este servitutea voluntară atât de răspândită în zilele noastre?
– În primul rând, așa cum se spune în cartea originală La Servitude Volontaire, care datează din secolul al XVI-lea, omului îi place să fie dirijat, omului îi place să fie dominat. Nu vrei să îl enervezi, u trebuie neapărat să-l calci pe picioare. Dar dacă nu îl calci prea mult pe picioare și dacă îl conduci bine și dacă îl poți asupri, asta tot nu este prea grav, pentru a-i speria pe alții, eventual. Dar servitutea este ceva ce omului îi place. Și îi place fundamental. Deci servitutea voluntară este evident o voință. Servitutea voluntară nu este impusă, este voluntară. Peste 98% din populație are un telefon mobil. Devine foarte dificil, pentru că lumea este condusă de prin dispozitivele mobile. 

Din cauza acestui lucru, din cauza a ceea ce transmite, din cauza inteligenței artificiale, din cauza algoritmilor, se creează o servitute voluntară, cu atât mai voluntară cu cât telefonul mobil este un obiect extrem de atractiv, să fim clari. Nu este un obiect tiranic a priori. Toată lumea vrea să aibă unul, pentru că te poți juca, poți comunica, poți lua direcția în care vrei să mergi și face mult bine. Eu nu contest toate astea. Dar problema este că, având în vedere captarea minții pe care o reprezintă, ea devine în cele din urmă un fel de servitute voluntară. Deci devenim voluntar dependenți de acest instrument și astfel intrăm în servitute voluntară. Din păcate, servitutea voluntară este din ce în ce mai mult viitorul omenirii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro