Un preot de 22 de ani s-a zbătut să le ofere copiilor din sat rechizite pentru şcoală: „Vreau să ştie că la biserică găsesc ajutor!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Părintele Costin Danu slujeşte de trei luni în Baldovineşti, comuna Ciolăneşti, Teleorman. Dar bunătatea și implicarea nu au nevoie musai de vechime.
Cuprins:
În ultima duminică de vacanţă, subiectul predicii din satul Baldovinești, în nordul județului Teleorman, a fost pilda tânărului bogat care n-a vrut să-şi împartă averea săracilor, în schimbul vieţii veşnice. „Ceea ce îmi doresc să reţineţi e asta: să nu vă lipiţi prea mult sufletul şi inima de lucrurile acestei lumi”, încheie preotul.
În Biserica Sfântul Pantelimon, nou văruită şi peticită la acoperişul prin care ploua, îl ascultă câteva bătrânici cu veste tricotate şi danturi de metal şi vreo 20 de copii, slăbuţi, în haine decolorate de atâta spălat şi cu şlapi în picioare. Două tinere mămici îşi leagănă pe umăr bebeluşii, încercând să fie atente şi la predică.
Porumbul din curtea bisericii
„Nu venea nimeni la slujbe, aici, doar dacă era vreo mare sărbătoare. Dar nici atunci, vreo trei, patru oameni. Asta am găsit când am venit aici”, spune părintele Danu.
A găsit şi un lan de porumb, semănat de un sătean mai întreprinzător în curtea bisericii. Un alt sătean a spart geamul din pridvor şi a tras firul de curent electric din biserică, să-l folosească în gospodăria lui.
110 case înseamnă satul Baldovineşti. În jur de 500 de suflete şi nu foarte multe lucruri de care să se lipească. Oamenii zgârie şi smulg din pământul sec traiul de azi pe mâine.
Unii lucrează la oraş, fac naveta cu microbuzul. Sau cresc vaci, capre, oi pe imaşurile din valea Pârâului Câinelui.
Fiind zi de sărbătoare, cai albi pasc priponiţi la marginea satului, unde se întinde un câmp de ciulini şi gunoaie.
Sat fără apă, canalizare şi asfalt
Drumurile din sat sunt de pietriş, iar şcoala s-a închis. Elevii din Baldovineşti merg 4 kilometri până la şcolile din Ciolăneşti: una pentru clasele primare, alta pentru gimnaziu.
La câteva case de biserică se află grădiniţa din Baldovineşti. Şi pe ea au vrut să o închidă autorităţile locale, dar părinţii şi educatoarea au insistat să fie lăsată măcar o cameră, pentru grupa de şase copii. O femeie de serviciu curăţă podelele, cu mopul şi o mătură de nuiele. Magazia e plină cu lemne pentru iarnă.
Părinţii au cerut de la autorităţi şi o bancă, pentru curtea grădiniţei, „din acelea de care s-au pus la consiliul local, dar nu ne-au dat, au vopsit cu albastru băncile vechi”, povesteşte o mămică. Toaleta grădiniţei? Uşile într-o rână maschează nişte găuri în ciment, pe post de closete. „Copiii nu se mai duc până acolo, fac direct în curte şi nu-i ceartă”, continuă mămica, pe un ton conspirativ.
Canalizarea şi reţeaua de apă din Baldovineşti au fost scoase la licitaţie de câţiva ani. La un moment dat, în sat au apărut nişte bazine colectoare de apă şi o staţie de epurare. Dar şanţurile şi ţevile se lasă aşteptate.
Pe cale de consecinţă, unii săteni, mai nerăbdători, s-au legat singuri la depozitele de apă. „E prăpăd ce-i la noi”, exclamă aproape amuzată una dintre bătrânele venite la slujbă.
„E mai greu decât mă aşteptam”
Aşa stătea Baldovineştiul, ca o vrabie cârcotaşă în palma lui Dumnezeu, când a venit părintele Costin Danu şi a rămas pironit la vederea moţurilor de porumb din curtea bisericii. „E mai greu decât mă aşteptam”, oftează el. Şi tatăl, şi unchiul lui sunt preoţi, tot în Teleorman. Părinți ai Bisericii recunoscuţi pentru că au izbutit să schimbe în bine comunităţile unde slujesc.
Preoții au făcut asociaţii, au strâns donaţii, au întemeiat centre de zi, cantine sociale, hrănesc şi îngrijesc bătrânii, încalţă copiii, îi ajută la lecţii.
„Un an, după ce am terminat şcoala, am slujit alături de tatăl meu. Părea totul atât de uşor”, spune preotul din Baldovineşti.
Părintele Costin Danu a început cu o strângere de fonduri pe Facebook, pentru a dota copiii din sat cu rechizite. „Am organizat şcoala de duminică, după fiecare slujbă. Eu şi un prieten, profesor universitar la Craiova, am ţinut lecţii. Să ştie copiii ce e o rugăciune, ce e Liturghia, dar să ştie să se exprime, să scrie corect, să citească. I-am rugat pe fiecare să pună pe hârtie lucrurile de care au nevoie la şcoală. Ghiozdane, caiete, ghete, haine groase. Biletele le-am împărţit celor care s-au oferit să doneze. Unii doar au promis şi n-au trimis. Alţii au trimis mai mult decât scria pe bilet”, povesteşte preotul.
În ultima zi de vacanţă, la şcoala de duminică, părintele Costin Danu a pregătit şi împărţit pachete pentru cei 40 de copii din Baldovineşti. Şi cei care au trimis bilete, şi cei care nu au trimis au primit cutii cu haine, ghiozdane, jucării şi rechizite.
Pentru bătrânii nevoiaşi din sat, părintele şi dascălul au împărţit, cu o zi înainte, pachete cu alimente, donate tot după campanii pe Facebook. În pridvorul bisericii, încă rămăseseră stivuite conserve cu mazăre, roşii în bulion, pungi de orez.
Sărbătoare în curtea bisericii
Aşezaţi pe scaunele de plastic folosite la lecţiile de vară, puştii au aşteptat să fie strigaţi de preot. După ce-şi luau pachetul, se aşezau ordonat pe lângă pereţii bisericii. Abia după poza de grup, care să arate că donaţiile au ajuns la destinatari, copiii au desfăcut, febrili, pachetele. Bunicile şi mamele au început să scotocească în sacii mari cu donaţii. Iar pe iarba din faţa bisericii s-a întins repede un talcioc vesel: păpuşi, pluşuri, maşinuţe pe alese.
O familie din Bucureşti a oprit maşina la poarta bisericii şi a scos din portbagaj alte punguţe cu rechizite şi dulciuri. „Sunt copii, sunt prea mici să discuţi cu ei Evanghelia. Dar vreau să-i ţinem aproape de biserică, pentru ca atunci când vor creşte să vină în continuare. Să ştie că aici pot găsi ajutor, de un fel sau altul”, explică părintele Costin Danu.
Perspectiva unei biserici goale în timpul slujbei îl îngrijorează mai mult decât perspectiva unei biserici nerenovate, „în care practic nu puteai sluji, avea pereţii afumaţi, ploua în altar”.
Planurile părintelui cel nou
Ca orice nou-venit, simte rezistenţa, uneori făţişă, a comunităţii faţă de planurile lui de a scoate satul din neorânduială. „Că de ce dau la ăia că nu merită, că să dau la ăilalţi, că de ce nu dau la toţi. Discuţii apar oricum, oriunde. Nevoile sunt mari şi multe aici, în Baldovineşti, unde, efectiv, nu e nimic. Îmi doresc ca la biserică să ştie lumea că se întâmplă ceva bun. Să avem o cantină socială, unde să oferim zilnic o masă caldă pentru toţi. Am crea şi locuri de muncă, astfel. Să avem o şcoală de meserii, toate meseriile, unde copiii din sat şi din alte părţi să vină să înveţe cu adevărat croitorie, mecanică auto, patiserie, tinichigerie şi altele. Asta îmi propun. Sigur, e nevoie de timp, de răbdare”, adaugă părintele, cu un ochi la copiii care seamănă piese lego în locul porumbului din curte.
Bunicile adună jucăriile împrăştiate şi învelitorile de bomboane care au zburat ca fluturii peste tot. Au venit şi câteva mame, să ajute la încărcat cadourile. Cu roaba sau cu bicicleta, sprijinite de mânuţe mici, pachetele pornesc pe drumurile de pietriş, fiecare spre câte-o casă.
Până duminica următoare, părintele Costin Danu a rămas singur cu planurile lui. Dacă doriţi să-l ajutaţi să le ducă la capăt, îl puteţi contacta pe pagina de Facebook sau la numărul de telefon 0728710961.
Copiii din Baldovineşti s-au dus a doua zi, la şcoală, în Ciolăneşti, purtând cu ei lucruri noi şi un gând bun, ca după un Crăciun înainte de Crăciun.
Cei şase pitici care au mers la grădiniţa din sat au luat cu ei o trusă de machiaj pentru prinţese, un frigider cu caşcaval de plastic şi fructe de plastic în sertare, precum şi o baghetă magică fosforescentă, cu care pot vopsi în orice culoare banca veche din curte.
