Un profesor universitar acuză: „Studenții nu știu să scrie corect românește, nu citesc și nu-i interesează nimic. Doar TikTokăraie au în cap”

„Este un profil pe care-l recunoaștem și în universitățile românești, cu deosebirea că la noi fenomenul este aproape generalizat”, a comentat pentru „Libertatea” Cătălin Avramescu, profesor de Științe Politice în cadrul Universității București. 

Studenții din Germania, chiulangii și dezinteresați

Profesoara Zümrüt Gülbay-Peischard, care predă Dreptul afacerilor la Universitatea de Științe Aplicate Anhalt din Bernburg, Germania, s-a declarat foarte dezamăgită de studenții din generația de astăzi „Mulți dintre ei chiulesc de la ore, nici nu se mai sinchisesc să vină la cursuri. Problemele private au adesea prioritate”, a precizat ea. „Deși avem același orar pe tot parcursul anului, încă mai sunt studenți care nu vin la ore pe motiv că în ziua respectivă, la ora respectivă, curierul le livrează canapeaua pe care și-au cumpărat-o cu câteva zile în urmă”. 

Dascălul le reproșează studenților lipsa de implicare, dezinteresul pentru studiu dar și iresponsabilitatea cu care privesc în viitor.  „Este inacceptabil ca aproape 30% dintre studenți să spună în timpul examenelor, în sesiune, că sunt bolnavi”.

Atitudinea delăsătoare și lipsa de implicare a studenților este o tendință, a mai precizat dascălul, care a descris fenomenul într-o carte publicată recent. În lucrarea sa, profesoara explică faptul că studenții din ziua de azi, mulți dintre ei, nu știu să scrie corect, nu știu să se exprime elevat.  „Le lipsește capacitatea de a citi și de a înțelege texte într-o manieră concentrată și cuprinzătoare. Ortografia este o grămadă de moloz”.

Recomandări

Cum ar putea arăta motivarea CCR în cazul secretizării declarațiilor de avere. Profesorul de drept Cristian Clipa: „Procurorii nu trebuie să fie serviți ca la restaurant”

Gülbay-Peischard este indignată nu numai de ignoranța tinerilor, ci și de lipsa de respect a acestora. „Primesc din partea unora e-mailuri, însă numele meu este adesea scris greșit, sosesc cu întârziere la ore, ronțăie chifle în timpul seminarului, se uită constant la smartphone, au „răbdarea” unui copil mic – asta este ceea ce experimentez”.

Pe Isus Hristos l-au chinuit otomanii, iar Biblia este o revistă de benzi desenate 

Dacă ceea ce se întâmplă în Germania pare de speriat, în România situația este și mai dramatică, ne-a mărturisit profesorul universitar Cătălin Avramescu. „Suntem martorii prăbușirii totale a sistemului de învățământ românesc. Motiv pentru care ajung pe băncile universităților tineri complet necalificați să urmeze o facultate. Noi, profesorii, avem de-a face cu o colecție de tineri care, efectiv, nu sunt compatibili cu ceea ce înseamnă studenți într-o lume normală. E ca și cum ai angaja într-o orchestră oameni care nu au ureche muzicală”. 

Înainte, pe vremuri, universitatea era o instituție de elită. „Acum te trezești cu oameni care se uită la tine, când le vorbești, la curs, ca la mașini străine. Oameni care la prima lecție pe care le-o prezinți te privesc – dacă mai sunt în bănci – absolut uluiți. Chiar și un curs introductiv de anul întâi îi depășește total”. 

Recomandări

Digul subteran din Salina Praid s-a prăbușit. Minerii au încercat până în ultima clipă să salveze o secțiune a minei și au ieșit plângând

Profesorul recunoaște cu mare regret ca la Master, de exemplu, dacă le pune studenților pe tablă și puțină matematică, acești tineri sunt total pierduți. „În sală se lasă o tăcere de mormânt”.

Dascălul vine și cu alte exemple. „Le spui ceva despre Evul Mediu, iar studenții nu înțeleg conceptul. Mă întreabă ce este un ev și ce este un mediu. O studentă mi-a spus că Isus Hristos a fost un domn pe care l-au chinuit otomanii. Altcineva mi-a zis că a citit Biblia însă, în realitate, citise o revistă de benzi desenate în care apăreau și scene religioase”. 

„Universitățile din România scot pe bandă rulantă mediocritate și non-valoare”

Profesorul Avramescu a precizat că în ziua de azi aproape o cincime din populația României are facultate. „Iar universitățile au devenit fabrici de diplome. S-a schimbat fundamental natura acestor instituții care, în loc să scoată pe piața muncii tineri calificați, specialiști, experți, scot pe bandă rulată doar mediocritate și non-valoare”. 

Suntem cu totul în afara orbitei învățământului, consideră dascălul. Iar unul dintre motive îl reprezintă chiar aceste fabrici de diplome care se dau pe ochi frumoși sau pe bani grei. „În momentul în care statul începe să tipărească foarte multe bancnote, scade valoarea banului. Avem inflație. Ca o comparație, așa procedează statul român și îi ceea ce privește diplomele universitare. Le tipărește pe bandă rulantă. Fără număr. 

Recomandări

Jocul lui Grindeanu: șef la Camera Deputaților, locul de unde Dragnea și Ciolacu au condus cu mână de fier partidul

Un alt motiv al situației în care ne aflăm este și lipsa de implicare a profesorilor de liceu în educația copiilor. „Îi mai întreb pe studenții din anul I dacă își mai amintesc din liceu anumite teme sau idei. Ridică din umeri. Habar nu au. Eu nu știu ce au făcut ei în acei patru ani. S-au jucat în timpul orelor, au aruncat cu bobițe de hârtie, au lipsit”.

Un alt motiv al acestei degradări intelectuale îl reprezintă mediul în care se învârt acești tineri și familia din care provin. „Dacă eu predau la facultate despre Iluminism, de exemplu, iar apoi ei se duc acasă și ascută manele împreună cu părinții, tot ce-am făcut eu în sala de curs s-a cam dus pe apa sâmbetei. Nu putem să le cerem studenților să se culturalizeze la școală în timp ce ei se uită acasă la „Vacanța mare” și participă la alegeri cu voturi pentru George Simion. În momentul în care Șoșoacă are sute de mii de urmăritori, ce impact ai tu când le vorbești tinerilor despre statele cruciate din Orientul Mijlociu? Zero!”

Sălile de curs, transformate în restaurante fast-food

Cătălin Avramescu este de părere că era tehnologiei în care trăim duce, încet dar sigur, către un soi de îndobitocire intelectuală a tinerilor consumatori de internet, rețele sociale și jocuri online. Gândirea critică și judecata limpede devin amorțite până la atrofiere.  „La începutul semestrului, aproape la fiecare oră de curs sunt nevoit să dau pe cineva afară din sală. Nu numai că se uită în telefoane, dar insistă asupra dreptului de a se uita. Mai mult, sunt situații când se strâng mai mulți studenți în jurul unui telefon în timp ce profesorul predă cursul. Și chicotesc acolo. Iar dacă le faci observație, se uită la tine deranjați. Adică, cum? Îți permiți să-i deranjezi de la Tiktokăraie?”

Profesorul ne-a mărturisit că s-a întâlnit cu situații absolut halucinante pe care, de multe ori, nici nu a știut cum să le gestioneze. „Mi-a venit o studentă la oră cu meniul de la McDonald’s pe care l-a întins pe bancă. L-a înșirat acolo, pe masă, în văzul tuturor: sucul cu paiul, hamburgerii, cartofii prăjiți, sosurile. Parcă se pregătea să se uite la un film, la cinema. Iar eu eram la catedră, vorbeam. Și nu am avut ce face pentru că orice le spui se poate întoarce împotriva ta. Te reclamă anonim și intri în cine știe ce belele”. 

Cătălin Avramescu ne-a povestit că există situații în care studenții întârzie la cursuri, vorbesc în timpul orelor, mănâncă, ies pe coridoare, chiar se agresează unii pe alții. 

Cât fac 7+12? Zero!

Tinerilor le lipsesc cei 7 ani de acasă și cei 12 ani de școală, ne-a mai spus cu amărăciune prof. Avramescu. „În ziua de azi, 7+12 egal 0! Dacă m-aș ridica în picioare într-un vagon de metrou și aș începe să vorbesc celor din jur despre Toma d’Aquino, aș găsi mai mult interes decât în sălile de curs de astăzi. Măcar, poate din întâmplare, și tot aș nimeri câțiva oameni interesați”. La facultate, în schimb, interesul nu este să înveți ceva, cât să capeți la final o diplomă. „Iar dacă profesorul se interpune cumva între student și această hârtie, tânărul se enervează. Este o reacție elementară, biologică. Mârâie”.

În general, profesorii, contină Cătălin Avramescu, sunt tratați ca niște simpli angajați aflați la dispoziția clienților. „Noi suntem tratați precum un livrator de pizza care trebuie să-și satisfacă clienții. Tu, profesorul, trebuie să le aduci pe tavă ceva bun. Și, când nu le convine, dacă preparatul are prea multă sare sau prea puțin pepperoni, studentul mârâie nemulțumit la tine”.  

Generația „Lasă-mă-n pace”. „Studenții români trăiesc într-o lehamite absolută”

Studenții români nu știu, mulți dintre ei, să scrie corect românește și nu sunt interesați de lectură, ne-a mai mărturisit prof. Avramescu. „Scriu fără literă mare după punct, folosesc un limbaj colocvial, scriu fără semne de punctuație. Cel puțin o treime dintre ei nu știu să folosească în mod corect cratima. Am studenți care se exprimă simplist, la fel ca un elev de clasa a VII-a. Mă refer la texte infantile, propoziții scurte, elementare, vagi, fără consistență, fără argumente. Citești și te întrebi ce vrea să spună autorul”. 

Pentru că modul de predare contează foarte mult în atragerea studenților către materia respectivă, prof. Avramescu a început acum câțiva ani să-și prezinte cursurile într-o manieră interactivă. Însă încercarea nu a avut efectul scontat. „De vreo cinci, șase ani, folosesc în prezentările mele programul PowerPoint. Le arăt imagini, inclusiv filmulețe. Folosesc ori de câte ori pot multimedia. 80% dintre studenți nu sunt interesați”. 

Există în rândul acestor tineri o lehamite de tot și de toate. „Iar lehamitea este mai gravă decât ignoranța. Căci acești copii nu spun „Nu știu”. Spun „Mă lași?” Iar acest „Lasa-mă, domle, în pace!” a devenit laitmotivul generației de studenți din ziua de azi”, a mai declarat profesorul Avramescu.  

Admiterea pe bază de examen ar face diferența între un copil bun și un impostor 

Care ar fi soluția, cum ar trebui procedat, cine ar trebui să intervină și cum? Prof. Cătălin Avramescu este de părere că sistemul s-ar putea regla din interior, în primul rând. „Să se renunțe la finanțarea universităților pe cap de student. În prezent, o facultate, cu cât are un număr mai mare de studenți, cu atât primește un buget mai mare. Este normal ca, în aceste condiții, pentru bani, tinerii să fie acceptați fără număr și să fie lăsați să treacă prin facultate ca gâsca prin apă”. 

O altă soluție ar fi ca universitățile să nu se mai coboare la nivelul studenților, ci studenții să se ridice la nivelul lor. „Ar trebui reintrodusă admiterea pe bază de examen, nu de dosar. Acolo s-ar face clar diferențierea între un copil bun, care chiar merită să urmeze o facultate, și un impostor”. 

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro