Viața oamenilor care trăiesc în orașul de lângă centrala de la Zaporojie. „E imposibil să lupți cu frica din ochii copiilor tăi”

”Lucruri nebunești se întâmplă la stație”, relatează Olexander, un locuitor al orașului, într-un articol publicat de The Guardian, în care vorbește despre viața din orașul nuclear ocupat.

Înainte de război, 11.000 de oameni lucrau la centrala nucleară de la Zaporojie. Aici a fost angajat și Olexander care spune că și-a dedicat viața domeniului energiei nucleare și a fost mereu mândru de asta.

”Pentru mulți oameni ca mine, centrala Zaporojie este mândria și destinul nostru”, afirmă el, adăugând că acum situația din Enerhodar este practic „o dublă ocupație – orașul și centrala nucleară au fost capturate”.

Iar în ultimele săptămâni, lucrurile s-au schimbat radical.

”Credința noastră este în mod constant pusă la încercare. În urmă cu zece zile, eram siguri că orașul și locuitorii nu vor avea de suferit. Dar deja sunt răniți în urma bombardamentelor de la centrală. Sunt deja victime în oraș”, relatează Olexander, care explică faptul că orașul și centrala ”sunt aproape un întreg”, pentru că aici oamenii trăiesc și muncesc.

În prezent, „stația își continuă lupta pentru existență. Este plină de vehicule militare și soldați ruși. Doar două unități de alimentare sunt în funcțiune, nu la capacitate maximă. Se plătesc salariile. Mulți angajați lucrează de la distanță”, continuă bărbatul.

El subliniază că în industria nucleară orice problemă de funcționare a echipamentelor sau greșeală a personalului trebuie investigată și rezolvată.

Acum însă, la centrala Zaporojie se întâmplă ”lucruri nebunești”, spune el, ”cum ar fi aducerea de echipamente militare în halele de turbine, deteriorarea echipamentelor în urma bombardamentelor din zona centralei și chiar, conform unor informații, exploatarea clădirii”.

De când au început atacurile în zona centralei, ”situația s-a schimbat dramatic”.

În fiecare zi și în fiecare noapte auzim vuietul salvelor de artilerie. Uneori, rușii își conduc artileria atât de aproape încât sună ca și cum ar fi tras într-o curte vecină. Geamurile tremură. Parcă toată casa tremură. Chiar și cei care nu cred în Dumnezeu se roagă să fie salvați.

Olexander:

”O persoană obișnuită nu poate distinge sunetele unei salve de artilerie de cele ale unei explozii de obuz. Prin urmare, de fiecare dată pare că este o explozie și următorul proiectil îți va lovi casa. Știm că atacă malul opus al Niprului – orașele Nikopol și Marhaneț. La câteva secunde după prima salvă, pe canalele Telegram este activată o alertă – mergeți la un adăpost! Cineva încearcă să salveze oamenii zi și noapte. Dimineața citim câte case au fost distruse și câte persoane au fost ucise și rănite”, continuă Olexander.

El vorbește și despre cazuri de răpire, inclusiv a unor muncitori de la Zaporojie.

„Este greu de descris sentimentul pe care îl ai când citești despre răpirea unei persoane pe care o cunoști personal”, adaugă bărbatul.

Un oraș tânăr care ”pare a fi grav bolnav”

Sub amenințarea atacurilor, Enerhodar, care este un ”oraș tânăr”, acum ”pare a fi grav bolnav”, spune localnicul. Asta în condițiile în care la scurt timp după invazia rusă grădinițele și școlile au fost închise.

”Deși băieții joacă baschet în fiecare zi pe terenul din fața școlii, vocile copiilor de pe stradă se aud din ce în ce mai puțin. Acesta este un oraș al copiilor care dispar”, descrie Olexander locul în care trăiește.

Pe de altă parte, spre deosebire de alte orașe ucrainene atacate, în Enerhodar nu a fost întreruptă furnizarea de apă și electricitate.

”În acest sens, am fost întotdeauna sub protecția centralei nucleare”, explică bărbatul, adăugând că în ultima vreme aici a apărut un furnizor rusesc de telefonie mobilă „fără nume”, care folosește echipamente locale, iar mai mulți furnizori de internet și-au reluat activitatea, ”dar traficul trece prin Rusia”.

”Mai bine să nu te îmbolnăvești acum”

Olexander spune și că medicii din Enerhodar continuă să își primească salariile, însă în spitale ”sunt probleme uriașe cu medicamentele”. ”Este mai bine să nu te îmbolnăvești în acest moment”, crede el.

Iar la instituțiile din oraș, ocupanții au atârnat steaguri rusești.

Toate panourile publicitare din oraș sunt folosite pentru propaganda rusă – acoperite cu citate din Putin și fraze despre un singur popor – rus și ucrainean. Înainte, acolo erau atârnate portrete ale generalilor sovietici din cel de-Al Doilea Război Mondial și ale eroilor Uniunii Sovietice. Oamenii trec indiferenți.

Olexander:

”E imposibil să lupți cu frica din ochii copiilor tăi”

În tot acest context, oamenii încearcă să plece din Enehodar sau să-și trimită copiii departe de acest loc, mai povestește Olexander.

”Îmi dau seama uneori că nu am mai văzut de multă vreme pe cineva din bloc. În orice caz, toată lumea încearcă să trimită copii și soțiile pe teritoriul neocupat sau în străinătate. Acum două zile, vecinul meu nu a mai suportat asta și și-a evacuat copiii. Poți lupta cu propria frică, dar este imposibil să lupți cu frica din ochii copiilor tăi”, continuă el.

Bărbații rămân pentru că, explică Olexander, ”cei mai mulți dintre ei percep munca la centrala nucleară ca fiind datoria lor”, iar ”lucrătorii din energia nucleară din Ucraina sunt scutiți din punct de vedere legal de recrutare, așa că este ca serviciul lor militar”.

În ciuda tuturor, continuăm să credem că toate acestea se vor termina în curând. Atât timp cât credem, centrala continuă să funcționeze, iar orașul continuă să trăiască.

Olexander:

Centrala nucleară de la Zaporojie, cea mai mare din Europa, se află sub controlul forțelor ruse din luna martie. Atacurile asupra zonei, care s-au intensificat în ultimele săptămâni și pentru care Moscova și Kievul se acuză reciproc, au provocat îngrijorări în legătură cu un posibil incident nuclear.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE