Viața unui tunisian, fericit în București: „La Paris, dacă oprești pe cineva să întrebi ceva, crede că vrei să-l furi!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Makrem Missaoui, 40 de ani, fost campion cu formația de handbal a lui Dinamo, în prezent antrenor cu portarii la cea mai puternică echipă de club din țară, a dezvăluit într-un interviu Libertatea de ce iubește Bucureștiul în detrimentul Parisului și de ce vrea să se stabilească definitiv în țara noastră.
Cuprins:
Makrem Missaoui a venit de mai bine de trei ani la București și a rămas unul dintre cei mai iubiți străini din echipa „câinilor”. Tunisianul de 40 de ani a sosit din postura de cel mai bun portar la Cupa Africii, în 2018, competiție pe care a câștigat-o cu naționala țării sale, iar în 2020 a cucerit medalia de argint. În 2016 a participat cu selecționata țării din nordul Africii - sau „sudul Europei”, cum afirmă râzând - la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro.
Cu peste 150 de selecții în naționala lui, Makrem este un „Hagi al handbalului tunisian”, cucerind nu mai puțin de 22 de trofee la Club Africain Tunis!
Numele său era cântat în sala de 5.000 de locuri a formației sale, iar după meciuri trebuia să stea să facă turul de onoare și să dea autografe cel puțin un ceas.
Bărbatul înalt de 1,88 de metri a vorbit într-un interviu acordat Libertatea despre viața sa la București, mai ales că dorește, nici mai mult, nici mai puțin, să se stabilească în Capitala României, așteptându-și și soția, Yosra, săptămânile viitoare.
Dialogul din Parcul Floreasca, în engleză, franceză și un pic de română, a evidențiat un om puternic și ambițios, care vrea să se dezvolte profesional în România cu gândul că mai târziu să se dedice vieții politice!
Libertatea: - Makrem, care a fost primul impact cu România când ai sosit în 2018?
Makrem Missaoui: - Am fost surprins și impresionat de ceea ce am găsit, pot spune că m-am simțit ca acasă din prima zi. Și acest sentiment nu s-a schimbat. Mă simt de parcă aș fi acasă, în Tunisia mea natală. Oamenii sunt la fel, oameni buni, care te ajută, chiar mă simt împlinit.
- Este a doua oară când ești în afara țării tale, cum ai compara cele două experiențe?
- Am mai fost vreme de doi ani în Franța, la Paris, între 2007 - 2009. Dar acolo nu m-am simțit niciodată ca aici. A fost un sentiment rău, serios! Sportiv, a fost o experiență bună pentru carieră, dar aveam un feeling greșit de fiecare dată. Aici, la București, și dacă oprești un om pe stradă să-l întrebi de o stradă, de o locație, își găsește timp să-ți explice, să-ți răspundă politicos, să te ajute. În Franța, e doar pe viteză și stres. Dacă oprești pe cineva să întrebi ceva, crede că vrei să-l furi! Și vorbesc de o situație de acum mulți ani, acum am prieteni la Paris care-mi spun că e mai rău.
La Paris, lumea se gândește doar la metrou, serviciu, să doarmă. Prea mult stres. Nu e nimic special să savurezi viața. Parisul e frumos doar să-l vizitezi. Am mai fost de 2-3 ori acolo între timp și-mi dă același sentiment negativ. Nu aș da Bucureștiul pe Paris nici pentru un salariu mai mare.Makrem Missaoui
Apusurile și ciorba de pește din Delta Dunării
- Știai că și Bucureștiul avea titulatura de „Micul Paris”, cândva?
- Nu mă miră. Și Bucureștiul, și România sunt frumoase. Am fost la munte, la mare, e super. Îmi place viața de zi cu zi aici.
- Ce știai de România până să calci la București?
- Știam de epoca lui Ceaușescu, de Revoluție, ca o coicidență în 2011 am avut și noi ceva asemănător. S-au schimbat președintele, sistemul, tot. Doar că la noi a fost în pace, fără împușcături, fără morți. Sunt interesat de istoria universală.
- Ce mai știi?
- Am întrebat despre Ștefan cel Mare, în momentul în care am observat numele bulevardului, m-am documentat puțin despre viața acestui conducător. Mi-a plăcut mult și istoria Dunării, întrucât sunt pasionat și de geografie. Am fost și în Delta Dunării, a fost una dintre experiențele extraordinare ale vieții mele. (râde) Și nu doar fiindcă am mâncat ciorbă de pește și am băut țuică. M-am plimbat acolo cu barca, am oprit să vorbesc cu oamenii, mi-au dat să mănânc, a fost ceva special.
- Ce locuri ai mai vizitat din România?
- Sinaia, Cluj, Mamaia, Vâlcea. Dar Delta Dunării e în top. Am stat 12 ore pe barcă, am fost parte din natură. Era în aprilie, nu am avut probleme nici cu țânțarii. Aaa, și apusurile de soare sunt minunate.
- Mare sau munte?
- Munte, e frumos și te încarci cu oxigen. La Mamaia e prea mult zgomot, nu te poți relaxa. Și-mi place să fac grătare cu prietenii o dată la două luni, în rest, stau acasă, sunt foarte liniștit. O fi și de la vârstă.
Își așteaptă soția la București
- Ai avut prieteni, apropiați, care ți-au spus să nu vii în România?
- Trebuie să fiu onest și să recunosc, da, au fost. Când am locuit în Paris, erau diverși români care mă opreau și-mi cereau bani sau mai știu eu ce. Cred că știți la ce mă refer. Când a venit oferta de la Dinamo, l-am întrebat pe manager: „Unde mă duci?!”. „Mak, du-te și vezi cu ochii tăi cum este”, mi-a răspuns. Iar acum vreau să-mi aduc familia aici, să am copii, să trăiesc zi de zi.
- Soția când ajunge?
- Yosra trebuie să rezolve cu o groază de documente, pentru permisul de ședere aici. Am vorbit și cu ea, e de acord să ne stabilim aici. Vara trecută, în iulie, am făcut nunta. Ne-am văzut weekendul trecut la Istanbul, pentru două zile.
- De ce vrei să te stabilești aici?
- Cred că pot evolua mai mult aici decât în Tunisia. Sportiv, din punct de vedere al carierei.
„Sunteți simpli și cu inimă bună”
- Diferențe între români și tunisieni?
- Suntem deschiși la minte, apreciem viața simplă și frumoasă, și noi, și voi. Trăim din agricultură și turism. Ca o chestie, și România, și Tunisia sunt privite negativ, lucru ce nu este și în realitate.
- Ce-ți place cel mai mult la români?
- Că sunt întotdeauna zâmbitori.
- Poate îi vezi doar în zona în care locuiești tu, în zona Floreasca.
- OK, probabil, dar oamenii sunt generoși. Simpli și cu inima bună. Ar împărți tu cu o bucată de pâine sau o bere. Și o altă chestie pe care am observat-o, România se dezvoltă. Mie îmi place că stau în zona asta cu multe case, cu copaci, prefer așa, decât la fițe, foarte scump și cu mult trafic ca în Dorobanți.
- Ce nu-ți place în România?
- Lipsa autostrăzilor. Ca să ajungem la Baia Mare sau la Turda, facem și 12 ore cu autocarul.
Micile plăceri ale vieții la București
- Mâncarea preferată?
- Mănânc de toate, dar nu-mi place mămăliga. Cel mai mult îmi place cașcavalul pane. Am încercat mămăliga cu brânză, cu smântână, e mai OK. Mănânc brânză, pastramă, diverse sortimente de carne. Am încercat țuică și pălincă, un păhărel, e prea tare.
- Când îți place Bucureștiul, în ce sezon?
- Vara și iarna. Când e cald, în Herăstrău, la plimbare sau la un restaurant, iarna, de Sărbători, când se organiza Târgul de Crăciun, am încercat hot-dog, mâncare tradițională, vin fiert, am asistat la concerte.
- Muzică?
- Îmi place de la Dirty Nano la jazz, de la manelele pe care mi le pune Ali Mousavi în vestiar la Depeche Mode, Coldplay și Scorpions. Ascult și muzica sufi, vă recomand pentru pacea interioară. Nu-mi place muzica de acum, cu beat-uri plictisitoare și care nu transmit nicio emoție.
- O melodie care să te reprezinte?
- „Forever young”, cântată de Jaz Z și Beyonce.
- Filme?
- „Gladiatorul”, cu Russell Crowe. L-am văzut de 20 de ori. De fiecare dată când sunt supărat, îl pun. Nu se mai fac astfel de filme.
- Care este mottoul tău în viață?
- Cred că dacă dai totul în ceea ce faci, vei reuși. Și nu trebuie să te gândești la viitor prea mult, trăiește prezentul frumos. Aaa, și fii corect și onest.
„Vreau să am aici copii și o familie sănătoasă”
- Cum ți-a afectat viața pandemia de coronavirus?
- E greu ca pentru toată lumea. Anul trecut, a fost crunt, blocat tot în România, iar în Tunisia era și mai rău. Un an nu mi-am văzut familia. Apropo, mulțumesc România, ați ajutat Tunisia cu doze de vaccin, este ceva extraordinar din partea poporului vostru. Încă o dovadă că sunteți oameni buni. Tunisia a fost în topul țările afectate de coronavirus, probleme uriașe în sistemul sanitar. Acum, este bine fiindcă ne-a ajutat și comunitatea internațională.
- Cum îți vezi viața aici în viitorul apropiat?
- Mai întâi, într-o lună, sper să se rezolve cu viza soției. Ultima chestie a trebuit să dăm declarații că nu sunt poligam și nu am două-trei soții. În Tunisia, fiecare cetățean are doar o nevastă, ca fapt divers. În rest, mă concentrez pe munca mea, vreau să devin antrenor la fel de bun cum am fost ca și jucător. Vreau să am copii, o familie sănătoasă, aici, la București.
- Mama și fratele tău te-au vizitat aici?
- Asta ne dorim, de Crăciun, dacă vor putea călători. Le-au refuzat viza turistică, dar avem timp, voi mai sta mult în România.
Agricultură și politică în viitor
- Există vreo personalitate în România care să-ți placă?
- Nadia Comăneci și Gheorghe Hagi. În politică nu sunt interesat, nu pricep ce este aici. Sunt interesat de situația politică din țara mea, am ambiții pentru viitor.
- Ai nervi pentru așa ceva?
- Toată viața am trăit cu stres, cred că pot reuși și în politică. De aceea cred că am un avantaj. Nu pot trăi fără stres. Și dimineața mă trezesc înaintea ceasului deșteptător și verific dacă l-am pus. Sau noaptea mă gândesc ce fac ai mei la mii de kilometri depărtare. Stresul este oxigenul meu.
- Ce-ți place în afara handbalului?
- Agricultura. Am avut o istorie în familie, bunicii aveau o fermă. Cândva, mi-am propus să am și eu pământ și o fermă, să cultiv pământul. Măsline și viță de vie. Vreau să fac ceva bio, natural, fără pesticide. Am și tot felul de obiecte cu care se lucrează pământul, de la tatăl meu, care a murit când eu aveam 9 ani. Într-un fel, vreau să continuu moștenirea familiei. Suntem în topul țărilor producătoare de măsline.
- Planuri?
- Să combin comunitatea olimpică și politica. Am câteva idei. Fie ambasador, fie ceva în politică. Am și decorație din partea președintelui Tunisiei. Totodată, am un proiect de suflet, acela de a-mi scrie biografia, în franceză și în arabă. Sper să fie ceva frumos în țara mea.
