VIDEO / Liviu Burcea colecționează istoria. S-a îmbrăcat în uniforma Gărzii Regale și a mers la Palat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pasiunea pentru istoria militară și pentru monarhie a umplut casa lui Liviu Burcea cu tot felul de mici comori, fiecare cu povestea sa. A găsit vederea unei coafeze de la Casa Regală a României, brevete militare, un ceas cu Carol I.
Liviu Burcea defilează în uniforma sa kaki prin fața Palatului Regal, pentru câteva minute. Și imaginea este atât de firească. Te mai trezește din imaginea asta istorică doar clicul unui aparat foto. În uniforma sa reprodusă după cea a Batalionului de Gardă Regală, Liviu întoarce privirile. Stă drept, are statura semeață și vorbește apăsat, bărbătește. Ca un militar adevărat. Doar că el este tipograf. Unul foarte pasionat de istoria militară și de regalitate.
Scoate din geanta de merinde, așa cum purtau militarii odată, „frânturi de istorie”. Obiecte vechi ale căror povești încearcă să le descifreze. ”Acesta este un brevet de pe vremea Regelui Carol al II-lea, un brevet pentru Centenarul Regelui Carol I, o medalie care s-a acordat unui număr destul de mare de oameni. Aceasta este o cutie de trabucuri cu cifra regală a Reginei Maria, cred că se găsea destul de des în casele multora dintre ofițerii armatei române sau din anturajul Casei Regale. Iar aicea este Crucea Marelui Război. Războiul reîntregirii neamului, cruce care s-a dat combatanților din Primul Război Mondial”, spune Liviu Burcea, în timp ce le expune cu grijă, ca pe o tarabă a trecutului.
Vederea trimisă de coafeza Casei Regale
Scoate și un ceas de buzunar cu chipul Regelui Carol I. Cine l-o fi purtat? De câte ori o fi întârziat posesorul lui la întâlniri? De câte ori a stat minutarul acestui obiect de colecție? Și timpul lui Liviu Burcea se oprește într-un moment al întrebărilor, pe care și le pune încercând să se conecteze cu un trecut în care oamenii erau mai curajoși și mai demni ca astăzi.
”Am un respect pentru cei care au făcut efortul suprem pentru reîntregirea țării, pentru România Mare, pentru dezrobirea teritoriilor românești, eforturi pe care generația de astăzi e mai puțin capabilă și dispusă să le facă”, spune bărbatul.
Cu vocea sa guturală, citește mesajul trimis, pe o carte poștală, de coafeza Casei Regale: „Februarie 1916. Și spune: Drăguța mea, din cauza ceremonialului, fiind foarte ocupată cu coafatul, încât crede-mă, draga mea, că nici nu aveam timp să mănânc. Mai ales cu moartea Majestății Sale Regina”. Întoarcem vederea pe toate părțile. Ne zâmbește o poză cu o femeie frumoasă, care și-a trăit năzuințele, visele și trădările, aici, la Palatul Regal. Și care este pomenită acum de doi necunoscuți, 102 ani mai târziu, tot în fața Palatului. Și după un veac de la moartea Reginei Elisabeta, palatul este iar în doliu. Valuri de oameni curg pe șosea, dirijați de un polițist de la circulație, ca să-i aducă un omagiu Regelui Mihai. Gardul se umple de buchete de flori. Curioșii se opresc să facă poze.
Liviu Burcea simte solemnitatea momentului. Simte și că ne scapă printre degete esențialul și că nu luptăm suficient pentru a învăța despre tradiția monarhică a României. Piesele distruse de comunism compun tot mai greu un puzzle complet. Scenariile propagandei spuneau că Regele a fugit cu avere mare din țară și abia acum au fost arătate bagajele pe care le avea la plecare.
”Pasiunea pentru regalitate a venit oarecum din copilărie, cu o bază foarte mică de informații, ce se putea la vremea respectivă, mai ales din partea bunicului matern, care a avut curajul să vorbească despre Rege, despre orânduirea socială din vremea Regelui, mi-a deschis și mi-a păstrat interesul pentru istorie. Întotdeauna făceam o paralelă dintre ceea ce învățam la școală și ceea ce vorbeam în casă. Repet, informațiile erau destul de puține pentru că exista acea frică instituită în toată societatea românească. Bunicii din partea tatălui au făcut pușcării, prizonierat și au aruncat de frica represaliilor tot ceea ce adunaseră, distincții, medalii, decorații, amintiri”, spune bărbatul, cu regret că n-a mai putut recupera din lucruri. Se bucură însă de amintirile pe care le-a spicuit, despre bravura bărbaților din familia sa.
”În casă se vorbea foarte des, mai erau frânturi pe care pe mine mă fascinau, de exemplu fratele bunicului din partea mamei a făcut nouă ani de lagăr. I s-au interzis, la vremea aceea mi se părea ceva, așa, absurd și nu înțelegeam de ce avea domiciliul forțat. Era un simplu frizer și i s-a interzis practicarea meseriei o perioadă de timp. Un om simplu supus la niște lucruri care mi se păreau cel puțin ciudate. Una dintre discuții care mă fascina era faptul că spunea bunicului lui, cumnatului lui: „N-am putut să mă întorc pentru că am avut un jurământ depus față de Rege pe care n-am putut să-l încalc.”, povestește Liviu Burcea, care este și membru al Asociației Tradiții Ostășești. Împreună cu alți colegi, la evenimente istorice, îmbracă haine militare și dau onorul sau reconstituie mari bătălii ale armatei române. O pasiune care îl ține mai aproape de valorile lui.
Citește și:
Scrisoarea emoționantă a unei eleve de clasa a V-a pentru Regele Mihai. „Mă bucur că n-ai apucat să vezi România așa cum este acum”
