Viorica Dăncilă, al patrulea lider PSD „executat”. Cum își înlătură social-democrații șefii care pierd alegerile
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta și acum Viorica Dăncilă. Toți cei patru au un lucru în comun: au pierdut alegerile prezidențiale și, la foarte scurt timp, şi conducerea partidului.
Cuprins:
PSD se dovedeşte neiertător după eşecurile la prezidenţiale. Trei lideri au fost decapitaţi până acum din această cauză, în cei 20 de ani care au trecut de când PSD nu a mai câştigat alegerile prezidenţiale.
Ion Iliescu a fost singurul lider şi candidat care a reuşit să scape de furia post-electorală a colegilor săi, deşi şi el a pierdut o rundă de alegeri în 1996.
Viorica Dăncilă se pregăteşte acum să completeze tabloul liderilor "executaţi" după eşecul în alegeri.
Cine îi vrea capul Vioricăi Dăncilă
Chiar înainte de alegerile prezidenţiale, taberele erau formate. Liderii PSD se aşteptau ca Gabriela Firea să deschidă ostilităţile în cazul unui eşec, deşi nu era clar dacă primarul Capitalei va viza funcţia de preşedinte PSD pentru ea sau nu.
Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor, începea şi el să strângă lideri în jurul său, folosindu-se de influenţa pe care i-o dădea funcţia.
Eugen Teodorovici, proaspăt ales preşedinte-executiv al PSD, se vedea şi el la un moment dat ca un succesor al Vioricăi Dăncilă, deşi în perioada alegerilor i-a rămas fidel.
Lor li se adăuga şi o serie întreagă de lideri care au avut probleme cu conducerea partidului în ultima perioadă şi au fost chiar la un pas de excludere, cum este cazul lui Paul Stănescu, liderul de la Olt. În general, cei care nu mai vor acum ca Viorica Dăncilă să conducă partidul sunt "baronii" cărora liderul PSD le-a pus gând rău după turul I.
Practic, alegerea multora este între a o schimba pe Dăncilă din funcţie sau a fi schimbaţi ei. Este şi cazul lui Marian Oprişan, liderul de la Vrancea.
Atacul de acum asupra scaunului lui Dăncilă a început cu Gabriela Firea, care s-a folosit de readucerea "pe uşa din dos" în partid a lui Gabriel Oprea drept scuză pentru a-i cere funcţia liderului PSD. Ei i s-au adăugat apoi alte voci, care au criticat prestaţia candidatului Dăncilă.
Toate aceste poziţii critice au fost speculate de Marcel Ciolacu, care s-a folosit de funcţia sa pentru a-i convoca pe greii partidului şi de a le face o ofertă: conducere interimară până la un Congres în 2020.
Asta ar oferi tuturor taberelor timp pentru a-şi consolida poziţia şi a căuta sprijin în organizaţii.
Modelul este similar celui folosit şi în trecut în PSD, un partid cu experienţă în a-şi decapita conducerea prin diverse metode şi jocuri de culise.
Adrian Năstase - 2005
Fostul premier pierduse alegerile în 2004, în faţa lui Traian Băsescu, dar iniţial a reuşit să îşi păstreze funcţia de preşedinte PSD. Era şi premier în funcţie, iar partidul a scos un scor bun la parlamentarele care s-au desfăşurat concomitent cu prezidenţialele.
Doar că, după victoria lui Traian Băsescu, Năstase pleacă din fruntea Executivului şi anunţă un Congres pentru primele luni ale anului 2005.
Adrian Năstase pregăteşte o amplă reformă în partid, dar este mai mult de formă. Schimbă denumirea unor foruri interne şi acordă putere sporită nou-înfiinţatului Consiliu Naţional, care reunea 500 de membri. CN a funcţionat mai mult simbolic de atunci.
Schimbările nu sunt suficiente, iar partidul îi întoarce spatele. Sub ameninţarea revenirii lui Ion Iliescu la şefia partidului, se activează aşa-numitul "grup de la Cluj", care îl impune pe Mircea Geoană preşedinte, pe atunci un tânăr social-democrat.
Adrian Năstase primeşte o funcţie "călduţă", de preşedinte al Camerei Deputaţilor, pentru a renunţa la luptă. În 2019, oferta pentru Viorica Dăncilă avea să fie mai puţin tentantă: doar un loc de parlamentar.
Nici aşa, Năstase nu mai avea zile lungi în partid. Scandalurile de corupţie au dus la pierderea sprijinului politic în 2006, atunci când noii lideri ai PSD au strâns suficientă putere pentru a-l îndepărta de tot din funcţiile deţinute.
Adrian Năstase a rezistat primelor atacuri din partid, însă cei care i-au luat locul au învăţat din aceste greşeli. Şi au devenit apoi propriile victime ale metodelor patentate.
Mircea Geoană - 2009
Cu un partid aşa-zis reformat de aripa tânără în spatele lui, Mircea Geoană a mers către o victorie destul de sigură în 2009. Surpriza a venit în noaptea turului 2, când voturile din Diaspora şi o prezenţă mai mare decât cea estimată au întors rezultatul cu o diferenţă de doar 70.000 de voturi.
La fel ca în 2005, se organizează un Congres rapid, la începutul anului următor, după doar 3 luni de la alegeri. Contracandidatul-surpriză pentru Mircea Geoană era Adrian Năstase, care încerca o revenire spectaculoasă în partid.
Se înscriu în cursă mulţi candidaţi, iar partidul pare rupt. Începe o serie de lupte organizatorice pentru a stabili modul de vot, în spatele căreia stătea de fapt bătălia pe susţinerea filialelor. Adrian Năstase realizează că pierde şi se retrage din cursă, cu doar 5 zile înainte de Congres.
Apariţia lui Victor Ponta în scenă, un protejat al lui Adrian Năstase, surprinde, dar nu schimbă jocurile. Mircea Geoană este încrezător în victorie, dar nu realizează că partidul nu îl mai doreşte. Într-o noapte tensionată cum PSD nu a mai văzut până atunci - sau de atunci - Victor Ponta îi suflă victoria lui Geoană după o renumărare a voturilor.
Geoană ajunge în scurt timp să urmeze "calea Adrian Năstase" de a ieşi din partid. După ce pierde şefia, la scurt timp pierde şi sprijinul politic. Ajunge chiar să fie exclus din partid de Victor Ponta, care nu vrea ameninţări la adresa sa în interior. Nu voia ca Geoană să încerce o revenire spectaculoasă, ca Năstase.
Victor Ponta - 2014
Premier la vremea organizării alegerilor prezidenţiale, la fel ca Adrian Năstase cu 10 ani în urmă, Victor Ponta a completat tabloul liderilor înfrânţi şi executaţi.
Scenariul s-a repetat la literă în noaptea alegerilor: o victorie care părea certă s-a transformat într-un eşec usturător. Klaus Iohannis câştigă scrutinul, dar, deşi Ponta anunţase că va candida cu mandatul pe masă, alege să rămână în funcţia de preşedinte.
El va folosi toată experienţa trăită în PSD pentru a-şi apăra scaunul - cu ceva succes. În primul rând, PSD încă avea Guvernarea. Alegerile prezidenţiale fuseseră decuplate de parlamentare începând cu 2009. Fiind premier, avea mai toate pârghiile puterii.
Este şi momentul în care îi exclude din partid pe pretendenţi şi pe cei din jurul lor: Mircea Geoană, Marian Vanghelie, Dan Şova.
Deşi promite organizarea de alegeri în 2015, acest lucru nu se mai întâmplă. Între timp, încep şi pentru el problemele în justiţie şi, în vara următoare, după ce aproape că reuşise să-şi păstreze intact scaunul de preşedinte, pleacă din funcţie.
Este succedat de fostul său "prieten şi camarad" Liviu Dragnea. În decurs de un an, acesta reuşeşte să-l excludă din partid pe Victor Ponta, încheind astfel cercul: nicio ameninţate din interior.
Marți 26 noiembrie are loc comitetul executiv al PSD convocat de Viorica Dăncilă, unde este așteptată o decizie, în contextul în care Marcel Ciolacu ar fi dirijat un puci împotriva președintelui PSD.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
