«Vreau să-mi ajut copilul să uite de suferinţă»

La vârsta de şapte ani, soţia mea l-a luat de la grădiniţă şi a fugit cu el. După lungi căutări i-am găsit, i-am adus acasă şi am încercat să-i explic soţiei că locul lor este lângă mine şi că suntem o familie. Degeaba, nu m-a ascultat şi a fugit din nou cu băiatul, iar după o lungă perioadă de timp, acolo unde se instalaseră, au venit cei de la Protecţia Copilului, de la Poliţie şi procurorul, care l-au găsit pe copil nemâncat şi cu păduchi.

Am divorţat foarte repede, deoarece şoţia nu s-a prezentat la nici o înfăţişare, iar legea mi l-a încredinţat mie. Din acel moment am început să umblu cu el la doctori, prin spitale de recuperare şi să-i fac nenumărate teste şi analize. Acum locuiesc la tatăl meu, într-o cămăruţă împreună cu băiatul, dar aici duc o viaţă de calvar. De câte ori mă vede prin casă, tatăl meu râde de mine că am rămas fără soţie şi cu un copil bolnav.

Pe unde am umblat, medicii nu mi-au garantat că băieţelul o să apuce 15 ani. Durerea din suflet îmi este nemărginită, atunci când ştiu că viaţa copilului meu poate fi atât de scurtă. Am nevoie de bani pentru tratament şi pentru ca să-i fac toate plăcerile, să-l mai văd cu zâmbetul pe buze, să mai uite de suferinţa pe care o poartă, căci suntem săraci lipiţi pământului. Vă rog din suflet, oameni buni, întindeţi-i o mână de ajutor copilului meu, măcar atât timp cât bunul Dumnezeu îl va mai ţine în viaţă. Nu mi-am pierdut speranţa şi voi lupta în continuare pentru viaţa copilaşului meu.”

Marian Ghidan, comuna Creţeni, jud. Vâlcea

Cont în lei:

RO18BRDE390SV22325333900 – BRD – Agenţia Drăgăşani

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE