Whisky cu viata

Castigatorul Trofeului TIFF 2005 – “Whisky” – a intrat si pe marile ecrane… Fiti sinceri: de cand n-ati mai vazut un film uruguayan?!?

“Whisky” s-ar mai fi putut chema “Din lumea celor care nu cuvanta”, pentru ca actiunea se petrece intr-o fabricuta de ciorapi, pentru ca patronul (holtei si evreu) e cam taciturn, pentru ca “muncitoarea-sefa” (extraordinara Mirella Pascual) ar vorbi, dar “nu se cade”, s.a.m.d. Nu e un film cu alcoolici: “whisky” e ceea ce rostesc hispanofonii la fotograf – echivalentul lui “cheese”. Subiectul: Patronul unei fabricute de ciorapi (vazand ciorapii, te-ntrebi cine i-ar putea purta… poate paraplegicii) primeste vizita fratelui sau din Brazilia. Pentru a nu parea un neispravit, mai ales ca e fratele mai mare, trebuie sa-si faca rost de o nevasta – macar de forma.

Norocul pica pe cea mai devotata amploaiata a sa (Pascual), o femeie intre doua varste atat de stearsa, incat nu o remarci decat cand iese cu fetele la o tigara si, tragand din ea, se aprinde mucul. Dar femeia isi ia in serios “munca de sotie”, transformand apartamentul patronului – care arata, la inceput, de parca fantoma mamei moarte tocmai ar fi plecat la bai – intr-o casa normala. In plus, fratele din Brazilia este exact la antipodul patronului: plin de viata, haios si generos. Cei trei merg pentru o scurta vacanta intr-o statiune de pe malul oceanului, unde simpatia “sotiei” pentru “cumnat” pare sa treaca dincolo de “relatiile de familie”… sau poate nu?

Filmul lui Juan Pablo Rebella si Pablo Stoll e genul de bijuterie discreta care apare, cand si cand, pe reverul vreunui festival, cu putine sanse de-a fi vazut in afara lui. Este meritul firmei de distributie “Transilvania Film” ca l-a scos in lume; “Whisky” e la fel ca Marta, amploaiata care nu spune decat “Daca vrea Dumnezeu”: un om si un film in fata carora nu trebuie sa-ti spuna nimeni sa spui “whisky”…

“Whisky” nu vrea sa demonstreze nimic, de aici vine – poate – farmecul sau. Nu este nici un “manifest estetic”, nici un “denunt social”, nici (numai) un “film de festival”. Este o poveste tomnatica despre trei oameni care se descopera tarziu. Minunat!

Alex Leo Serban – critic de film

Urmărește-ne pe Google News