Cum se face școala în Marea Britanie. Româncă stabilită la Londra: „Copiii învață să-și răspundă singuri la întrebări”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O româncă stabilită în Anglia, la Londra, a povestit cum sunt educați copiii în sistemul de învățământ din Marea Britanie. Marilena Vuiu, mama Daliei, o fetiță de 13 ani, care tocmai a terminat Year 8, a mărturisit că școala din afară nu are nimic de-a face cu ce se întâmplă în România. Totul diferă acolo, însă cel mai important lucru - și la care britanicii țin extrem de mult - este gândirea critică a copiilor, construită începând încă de la vârsta de 4 ani.
Cuprins:
- Mai puțină teorie, mai multă practică. „Școala îi învață să gândească liber și îi pregătește pentru viață”
- Ce învață elevii din Marea Britanie la Religie
- Copiii înțeleg de mici lumea din care fac parte
- Clase mici, cu câte doi profesori și „case” ca-n Harry Potter
- Cum se face evaluarea elevilor: „Părinții primesc un feedback limitat”
- Clasele sunt împărțite pe niveluri, iar elevii învață în ritmul lor
- Cum se țin în școlile din Marea Britanie orele de muzică
- Copiii trebuie să caute singuri răspunsurile, nu să le primească de-a gata
Mai puțină teorie, mai multă practică. „Școala îi învață să gândească liber și îi pregătește pentru viață”
Copiii din Marea Britanie încep școala la 4 ani. Școala de stat, căci cei care sunt înscriși la privat sunt integrați în sistem de la 3 ani. „Încă de la vârsta de 3 ani se fac evaluări, iar copiii trebuie să ştie alfabetul, cifrele, formele geometrice, zilele săptămânii şi lunile anului etc. E un sistem solicitant încă de la început”, a povestit Marilena Vuiu pentru news.ro.
Educația din Anglia pune mare accent pe gândirea critică, pe gândirea ancorată în realitate. Elevii învață mai puțină teorie și mai multă practică, li se dezvoltă curiozitatea, imaginația, învață cum să fie independenți, cum să caute și să descopere singuri răspunsurile la întrebări.
Elevii din Marea Britanie sunt instruiți în așa fel încât după ce ies din școală să se poată descurca în viața de zi cu zi. Putem spune, fără să exagerăm foarte mult, că acești copii ies de pe băncile școlii cu o anumită experiență de viață. Pentru că școala îi pregătește să fie pe picioarele lor, să gândească singuri, să judece singuri, să ia decizii și să-și asume responsabilități.
Ce învață elevii din Marea Britanie la Religie
Românca Marilena Vuiu şi-a văzut copilul crescând într-un mediu care pune accent pe autonomie, curiozitate şi încredere, iar ea, ca mamă, a învăţat să-şi susţină fiica într-un mod complet nou.
Din primul an şcolar – numit Reception – copiii încep să citească, să facă operaţii matematice şi să înveţe noţiuni de ştiinţă. Cât despre celelalte materii, acestea acoperă subiecte diverse, inclusiv artă, muzică şi religie. De remarcat este faptul că la ora de Religie, elevii din Marea Britanie nu învață rugăciuni, nici regulile la intrarea în biserici, nu li se spune să se închine noaptea înainte de culcare și nici că-i pedepsește Dumnezeu dacă nu sunt cuminți sau nu mănâncă tot din farfurie. În Anglia, ora de Religie este o oră de cultură generală unde elevii învață despre toate religiile.
Copiii înțeleg de mici lumea din care fac parte
O materie nouă, despre care românca Marilena Vuiu nu auzise și care nu există în școala românească, este „Să înțelegem lumea”. „Cei mici învaţă lucruri utile în viaţa de zi cu zi – ce înseamnă o familie, care sunt tipurile de relaţii între oameni, care sunt diferitele culturi şi naţionalităţi, cum să treacă strada, ce sunt incendiile şi cum trebuie să reacţioneze în cazul acestora, cum să acorde primul ajutor, dar şi cum să se spele corect pe mâini”.
Cu alte cuvinte, copiii învață să înțeleagă lumea din care fac parte, învață regulile pe care trebuie să le respecte, învață să fie, printre altele, buni cetățeni.
Încă din primii ani, copiii sunt îndrumaţi să caute singuri surse de documentare şi să găsească informaţiile de care au nevoie, ca mai apoi să prezinte, individual sau în echipă, rezultatul cercetărilor făcute. „Am simţit de la început cât de diferită era această abordare faţă de ce ştiam eu – mult mai practică, în care accentul se pune pe dezvoltarea capacităţii copilului de a înţelege şi procesa lumea pe cont propriu încă de la o vârstă fragedă. E important nu doar ca micuții să aibă curajul de a pune întrebări, ci şi să deprindă abilităţile necesare pentru a căuta singuri răspunsuri legate de lucrurile care îi interesează”, a mai povestit părintele.
Clase mici, cu câte doi profesori și „case” ca-n Harry Potter
În sistemul de învățământ din Marea Britanie, clasele au sub 20 de copii, iar la fiecare grupă sunt doi profesori. „Dacă unii copii au nevoie de mai mult ajutor, unul dintre profesori se poate ocupa de ei, în timp ce celălalt continuă lecţia în ritm obişnuit. Copiii nu stau în bănci aliniate spre tablă, ci la mese rotunde, care le permit să interacţioneze mult mai uşor şi să lucreze în echipă.”
Fiecare copil este integrat şi într-o așa-numită „casă”. Este vorba despre un grup mixt, format din colegi din acelaşi an, dar din clase diferite. Profesorii, organizează pentru „case” diferite activităţi precum competiţii sportive, serate de dans sau karaoke. „La reuniunile casei, copiii au ocazia să se împrietenească şi cu alţi colegi din acelaşi an, chiar dacă nu sunt colegi de clasă. Tot datorită acestor contexte informale, relaţia elevilor cu profesorii ajunge să fie mult mai deschisă şi directă, iar cei mici învaţă că se pot sprijini pe adulţi de încredere chiar în interiorul şcolii”.
Cum se face evaluarea elevilor: „Părinții primesc un feedback limitat”
Evaluarea în sistemul britanic se face constant, prin teme, teste şi proiecte individuale sau de echipă. Însă scopul nu este realizarea unei ierarhii între copii. „Rezultatele sunt confidenţiale, notele nu se afişează, iar comparaţiile între elevi nu există. Părinţii au acces doar la notele propriului copil, dar fără a şti cum se poziţionează acesta faţă de colegii lui. De două ori pe an, primeşti un raport şi eşti invitat la o întâlnire de maxim 5 minute cu fiecare profesor, despre progresul copilului tău”.
Marilena Vuiu a precizat că, din acest punct de vedere, al evaluării copiilor, părinții primesc un feedback destul de limitat.
O noutate absolută față de cum stau lucrurile la noi este și faptul că multe dintre şcolile britanice au o ofertă educațională limitată. Concret, mulți elevi, după ce împlinesc vârsta de 7, 11 sau 13 ani trebuie, să dea admitere într-o nouă instituţie. Iar examenul este destul de dificil.
„Atât în sistemul de stat, cât şi în cel privat, examenele de admitere sunt foarte competitive, iar copiii se pregătesc intensiv pentru ele. Totuşi, faptul că feedback-ul din timpul anului este limitat, nu îi ajută pe părinţi să înţeleagă din timp dacă copilul lor are lacune la anumite materii. De multe ori, examenele de admitere sunt primul moment în care atât părinţii, cât şi copiii se confruntă cu poziţia lor în ierarhia notelor.”
Clasele sunt împărțite pe niveluri, iar elevii învață în ritmul lor
Şcolile britanice lucrează diferenţiat, mai ales la materiile principale, unde clasele sunt împărţite pe niveluri. „Cei mai avansaţi parcurg materia mai repede şi primesc exerciţii suplimentare şi mai complexe, în timp ce ceilalţi acoperă doar materia obligatorie. În felul acesta, niciun copil nu e lăsat pe dinafară, iar profesorii lucrează pentru a le menţine interesul şi a se asigura că toţi elevii îşi însuşesc cunoştinţele esenţiale. An de an, alocarea pe grupe se reevaluează în funcţie de performanţele din anul anterior, astfel încât cei mici să se dezvolte în propriul ritm, dar şi să înveţe ce înseamnă competiţia sănătoasă – nu cu alţii, ci cu ei înşişi.”
Pe lângă curriculumul obligatoriu, fiecare şcoală are propriile materiale şi procese, pe care elevii le folosesc în învăţare. „M-a uimit cât de complex învăţau copiii, încă din şcoala primară. La engleză, de exemplu, copiii foloseau deja un program special pentru scrierea de articole şi machetarea lor pentru print – cu aşezare în pagină, pe coloane, formatare etc. Astfel de activităţi stârnesc interesul copiilor şi fac tot procesul de învăţare să se simtă mult mai practic, mai aplicat.”
Cum se țin în școlile din Marea Britanie orele de muzică
Şcolile oferă şi activităţi extracurriculare variate, care le oferă copiilor oportunitatea de a-şi descoperi şi urma interesele proprii. „Dalia a fost dintotdeauna pasionată de muzică, iar şcoala i-a oferit constant ocazia să-și exploreze această pasiune – a făcut parte din corul şcolii, a participat la competiţii de muzică şi concerte. În plus, la orele de muzică, elevii sunt încurajaţi să lucreze împreună şi să prezinte, la finalul trimestrului, un program muzical realizat chiar de ei, iar Dalia s-a implicat mereu cu bucurie în această activitate.”
Copiii trebuie să caute singuri răspunsurile, nu să le primească de-a gata
„Cred că sistemul britanic, prin abordarea mult mai practică, axată pe interacţiune şi lucru în echipă, dar şi pe autonomie în învăţare, o ajută pe Dalia să se dezvolte pe mai multe planuri simultan, să gândească pe cont propriu, fără constrângeri şi să fie încrezătoare în forţele proprii. Desigur, ne-am implicat şi noi, părinţii, dar e foarte liniştitor să ştii că şcoala nu îi învaţă pe copii doar informaţii, ci îi şi ajută să se dezvolte ca oameni.”
Dacă ar fi să transmită un mesaj pentru părinţii din România, Marilena le-ar vorbi despre importanţa a ceea ce britanicii numesc soft skills. „Abilităţile de comunicare, lucrul în echipă, inteligenţa emoţională şi gândirea critică – acestea sunt cele mai importante în lumea de azi. Aşa că sprijiniţi-le pasiunile şi încurajaţi-i să caute răspunsuri, nu doar să le memoreze. Copiii înfloresc atunci când primesc sprijinul potrivit – şi nu vorbesc doar de rezultate, ci de felul în care ajung să aibă încredere în cine sunt şi în ce pot deveni.”
