Ce i-a răspuns ministrul Mihai Dimian învățătorului Petruț Rizea, cel care a făcut AVC din cauza epuizării: „Pe vremea mea, învățătoarea lucra și sâmbăta, cu 38 de copii. Nu înțeleg de ce acum am descoperit problema”

Petruț Rizea: „Ce facem cu profesorii care se confruntă cu epuizare emoțională?”

Invitat la emisiunea „Viitor pentru România”, de la Prima News, ministrul Educației, Mihai Dimian, a răspuns la întrebările învățătorului Petruț Rizea despre epuizarea emoțională a cadrelor didactice. „Confruntarea” a avut loc după ce dascălul a vorbit public despre problemele de sănătate pe care le-a avut din cauza suprasolicitării.

Răspunsul ministrului a fost rece și calculat: acesta a declarat că profesorii beneficiază deja de „sporul de solicitare neuropsihică”, uitând însă faptul că acești bani nu acoperă nici pe departe orele de terapie. Mai mult, diminuând gravitatea problemei cu care se confruntă profesorii – epuizarea fizică și psihică mai ales din cauza birocrației – ministrul a susținut că, de fapt, anxietatea dascălilor este o consecință directă a lipsei de respect a societății față de educație.

În a doua parte a emisiunii difuzate de Prima TV, învățătorul Petruț Rizea l-a întrebat pe ministrul Educației ce soluții concrete are ministerul pentru profesorii care ajung la epuizare emoțională și nu știu unde să caute ajutor. Profesorul a spus că a adresat aceeași întrebare și fostului ministru al Educației, Daniel David, însă răspunsul primit atunci nu l-a mulțumit.

„Ce facem cu profesorii care se confruntă cu epuizarea emoțională? Sunt foarte multe cadre didactice care se confruntă cu problema aceasta și care nu știu de unde ar putea să primească ajutor”, a afirmat Petruț Rizea.

În răspunsul său, ministrul Mihai Dimian a declarat că eventualele măsuri suplimentare depind de identificarea unor surse de finanțare, fie europene, fie naționale. „Sigur că putem vorbi pe viitor despre măsuri, dar trebuie să identificăm fondurile pentru aceste măsuri. Se pot da vouchere pentru a susține anumite situații, dar se dă un spor pentru solicitare neuropsihică”, a spus ministrul. Acesta a precizat că acești bani sunt incluși în salariile profesorilor și reprezintă o formă de compensare pentru presiunea specifică profesiei.

În loc să vină cu o soluție, ministrul Dimian spune că „problema nu e nouă”

În timpul intervenției, Mihai Dimian a făcut și o comparație cu perioada în care el era elev, afirmând că și în trecut învățătorii lucrau în condiții dificile.

„Petreceam 5-6 ore la școală cu învățătorul. Veneam și sâmbăta la școală. Oare învățătoarea pe care am avut-o eu putea desfășura acele ore, 5 ore pe zi și sâmbăta, cu 38 de elevi în clasă?”, a întrebat, retoric, ministrul.

Oficialul a adăugat că problema suprasolicitării profesorilor nu este una nouă. Prin urmare, „nu înțeleg de ce acum, dintr-o dată, am descoperit această problemă”.

Ministrul Educației a susținut că una dintre cauzele stării de epuizare a profesorilor este legată de modul în care  aceștia se simt percepuți și respectați în societate. „Profesorii sunt nemulțumiți sau trăiesc și o stare de anxietate legată de rolul pe care îl au ei acum în societate, de modul în care educația este apreciată în societate și de modul în care părinții se adresează profesorilor”, a afirmat Mihai Dimian.

În opinia sa, o soluție importantă ar fi „reaprecierea valorii educației” și recâștigarea respectului pentru profesia didactică.

Mihai Dimian: „Munca profesorului se vede peste ani”

Mihai Dimian a declarat că satisfacția profesională a unui profesor nu se vede imediat, ci în evoluția elevilor pe termen lung. „Nu se vede în ora pe care o faci, nu se vede la Evaluarea Națională, se vede peste ani și ani, când elevul respectiv devine un adult de succes. Ești mândru de ceea ce ai realizat în viața lui”, a spus ministrul.

Acesta a insistat că percepția socială asupra profesiei influențează direct starea de bine a profesorilor și felul în care aceștia resimt volumul mare de muncă.

„Mă durea capul aproape zilnic. Pur și simplu am căzut din picioare”

La doar 25 de ani, învățătorul Petruț Rizea a suferit un accident vascular cerebral, iar totul s-a întâmplat din cauza oboselii cronice și a epuizării, i-au spus medicii.

În ultimul an, dascălul a trecut printr-o perioadă grea și foarte agitată la școală, cu multă alergătură, stres, fișe de completat, rapoarte și alte documente, cu multe conflicte la clasă între elevi, dar și între părinți. Atunci a început să resimtă primele dureri de cap.

„Începuse să mă doară capul aproape zilnic, mai ales după ore, iar durerile erau însoțite, câteodată, de amețeală și vărsături. O perioadă, nu le-am dat mare importanță. Am crezut că sunt doar niște simple migrene care vor trece. Dar nu s-a întâmplat așa. Dimpotrivă. Fără să-mi dau seama, starea mi s-a agravat”.

Un astfel de episod s-a petrecut și în ziua de 24 aprilie, când profesorul a leșinat. „S-a întâmplat într-o vineri. Eram acasă, abia ce ajunsesem de la școală când, pur și simplu, am căzut din picioare. Țin minte că mă pregăteam să corectez niște teste de Evaluare Națională. Nu știu cât am stat așa. Oricum, au trecut minute bune până m-am trezit”. 

După ce și-a revenit, speriat de ce i s-a întâmplat, Petruț și-a sunat cel mai bun prieten. Iar apoi, la îndemnul acestuia, după două zile, s-a dus la medic și și-a făcut un RMN. „Rezultatul a fost leziune cerebrală în lobul frontal, cu elemente demielinizante și suspect AVC, un diagnostic pe care l-a confirmat, ulterior, și medicul neurolog. Și, într-adevăr, în imagine, pe CD, se vedea o pată mare albă”.

Petruț Rizea, mesaj emoționant pentru fostul ministru Daniel David

Anul trecut, învățătorul Petruț Rizea i-a transmis fostului ministru al Educației, Daniel David, un mesaj. Era, de fapt, ultimul strigăt de disperare al unui om care încă mai spera într-o minune: cea a schimbării. O schimbare care, însă, nu s-a produs.

„Domnule ministru, sunt zile în care ajung acasă și simt că nu mai sunt bun de nimic. Zile în care stau treizeci de minute în tăcere înainte să-mi pot scoate geaca. Zile în care mă gândesc că poate nu sunt făcut pentru asta, deși îmi doresc atât de mult să fiu. Pentru că, pe lângă emoțiile copiilor, port pe umeri și birocrația, și presiunile, și părinții grăbiți și uneori dificil de mulțumit, și regulile care se schimbă de la o lună la alta.  (…) Eu nu sunt decât un învățător tânăr, cu salariu mic, cu grijile mele, cu caiete corectate seara târziu, cu planuri refăcute în ultima clipă. Dar sunt și un om care ține la meseria asta cu încăpățânare, care iubește copiii și care ar vrea să creadă că nu e singur”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE