Din anul 1981, Ion şi Doina Aldea Teodorovici formau un cuplu şi în viaţă şi pe scenă. Născut în 1954, în Leova, Republica Moldova, Ion era considerat un muzician pur-sânge, complex atât în ipostaza de compozitor, cât şi în cea de solist. Moştenise dragostea pentru muzica bisericească de la tatăl lui, care fusese preot. Dar marea iubire era muzica, în general, pe care a aprofundat-o şi după absolvirea Conservatorului din Chişinău. Iubire pentru muzică pe care n-a pregetat s-o pună în slujba unui deziderat politic: revenirea Basarabiei la România, patria-mamă. A fost însoţit în această fascinantă călătorie artistică de Doina, cu patru ani mai tânără, absolventă de filologie, femeia cu atitudine de regină şi voce de catedrală. Împreună, mai ales după 1990, au militat ca puţini alţii, pentru interesele românismului şi limbii române într-o Moldovă basarabeană încă ”răsuflând” greu, în limba rusă, sub bocancul imperiului comunist sovietic, dezintegrat abia în noiembrie 1991.
România, limba română, Eminescu, acestea au fost cele trei mari repere ale iubitului, pe atunci, cuplu de artişti. Au cântat pe scenele din ţara-mamă, după cum au cântat prin satele basarabene ori în faţa soldaţilor moldoveni, pe Nistru, în timpul războiului transnistrean, la doar 300 de metri de liniile inamicilor. Alături de marii poeţi Grigore Hagiu şi Adrian Păunescu, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, au fost printre principalii făuritori ai ”podului de flori” dintre Basarabia şi România şi ai speranţei că totul se va transforma, curând, şi în realitate statală şi politică.
Din păcate, lucrurile s-au întâmplat, în cele din urmă, altfel. Iar pentru soţii Aldea Teodorovici, ele s-au curmat abrupt în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, spre orele 2.30, când maşina cu care părăsiseră Bucureştiul, îndreptându-se spre Chişinău, s-a răsturnat într-o curbă, în dreptul localităţii Coşereni, la 49 km de Bucureşti, izbindu-se şi de copaci. În mod ciudat, şoferul maşinii şi pasagerul din dreapta acestuia au supravieţuit accidentului, în schimb, Ion şi Doina, aflaţi pe bancheta din spate, au plecat spre eternitate împreună. Dar încă există voci şi suspiciuni conform cărora moartea celor doi a fost dorită şi aranjată – fie şi sub forma unui parşiv accident rutier – de către forţele deranjate de românismul militant al acestora.
Ion şi Doina au lăscat în urmă un fiu, Cristofor, în vârstă de doar 10 ani, pe atunci, milioane de regrete în sufletul celor care le iubiseră muzica şi un vis încă neîmplinit: unirea României cu Basarabia. Au fost înmormântată în Cimitirul Central Ortodox din Chişinău, dar, din păcate, amintirea lor a devenit tot mai palidă în amintirea multora care, după 19 ani, abia de îşi mai aduc aminte de existenţa unor ”oameni frumoşi”: Ion şi Doina Aldea Teodorovici.â
Ascultă Doina și Ion Aldea Teodorovici - "Eminescu"
Doina și Ion Aldea Teodorovici - "Maluri de Prut"