Andra Iulia Stoicescu, adevărul despre relația cu fiica ei: „M-a făcut să-mi doresc să fiu un om mai bun” | EXCLUSIV

Mamă a unei fetițe, Sophie, Andra Iulia Stoicescu ne-a vorbit despre provocările și frumusețea creșterii unei adolescente, despre comunicare, valori și filmul „Adolescence”, de pe Netflix, peliculă care deschide ochii asupra acestei etape complexe.

Libertatea: Ca mamă de adolescentă, ce lecții importante ai învățat despre răbdare și înțelegere în procesul de creștere a copilului tău?

Andra Iulia Stoicescu: Pentru mine, răbdarea nu a fost niciodată un exercițiu dificil în relația cu Sophie, pentru că ea a fost mereu o prezență calmă, înțeleaptă și logică. S-a născut când eu aveam doar 22 de ani, așa că relația noastră nu a fost chiar clasică mamă-fiică. Ne-am simțit mereu ca niște colege de apartament. Am crescut împreună, la propriu.

Experiențele personale m-au făcut să-mi doresc dintotdeauna o conexiune autentică și relaxată cu copilul meu, așa că nu am simțit niciodată nevoia să activez „modul mamă” și nici nu a fost cazul. Filmului „Adolescence” îi atribui o putere de a surprinde complexitatea acestei etape.

Actrița își ascultă mereu fiica

–Care sunt, din perspectiva ta, cele mai importante aspecte ale acestei perioade prin care trece un adolescent și ce faci tu ca părinte ca să treci mai ușor peste ele?

-Adolescența este, în general, o perioadă intensă. Dar în cazul nostru a fost mai degrabă o călătorie de aprofundare, decât una tumultuoasă. Sophie e foarte deschisă și sinceră, din fericire. Pentru mine, cel mai important este să o ascult cu adevărat, fără să sar cu sfaturi sau soluții. Am învățat că dacă vrei ca un adolescent să-ți vorbească, trebuie să fii acolo prezent, curios, fără să pui presiune.

–Cum reușești să păstrezi echilibrul între a fi o mamă protectoare și a lăsa adolescenta să-și exploreze independența?

-Mie mi-a fost destul de ușor să-i ofer independență, pentru că am avut mereu încredere în discernământul ei. Sophie e genul de adolescentă care îți povestește entuziasmată nu doar ce a făcut, ci și ce a simțit în legătură cu experiențele ei. Nu am avut nevoie să o protejez în sensul clasic. Ne protejăm una pe cealaltă prin sinceritate și multă empatie.

–Ce lucruri ai vrea să le transmiți părinților de adolescenți care se simt adesea neputincioși în fața provocărilor specifice acestei etape?

-Le-aș spune că orice conflict este, de fapt, o invitație la cunoaștere. E ușor să cazi în capcana rolului de părinte care știe mai bine, numai că adolescenții simt când încerci să-i controlezi. Încercați să-i ascultați fără frică. Chiar dacă ceea ce spun pare ciudat, exagerat sau străin de voi. De multe ori sub supărarea lor se ascunde o nevoie de conexiune, nu o dorință de a ne sfida.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

–Au existat perioade de crize și incertitudini în relația cu fiica ta? Cum ai reușit să treci peste ele?

-Cu multe conversații, chiar și atunci când credeam că vorbim degeaba. Cu îmbrățișări date chiar și când primeam ochi dați peste cap. Și cu sinceritate. Când nu știu ceva, spun. Nu trebuie să fim părinți perfecți, ci reali. Asta îi învață și pe ei că e OK să greșească, dar și să repare.

Spre norocul meu, relația cu Sophie n-a fost marcată de crize dramatice. Poate și pentru că am cultivat din copilărie o deschidere mare. Comunicarea a fost tot timpul prezentă și nu doar despre lucrurile importante.

–Despre ce discutați?

-Vorbim despre orice. De la seriale, la prieteni, la visurile mele… E un dialog continuu, care ne ajută să ne reconectăm mereu. Cred în comunicarea constantă și sinceritatea este fundamentală.

–Care sunt valorile pe care dorești să i le transmiți fiicei tale?

-Mi-am dorit dintotdeauna să o cresc într-un spirit de libertate, empatie și asumare. Nu i-am cerut să fie perfectă sau cuminte, ci sinceră, autentică, atentă la sine și la ceilalți. Încerc să nu predau valori prin discursuri, ci prin exemplu, cât pot de mult. Ne tratăm cu respect, nu ne judecăm, râdem mult și nu ne ferim de întrebări grele. Asta e rutina noastră.

Ce a înțeles Andra Iulia Stoicescu din filmul „Adolescence”

–Ce înseamnă pentru tine, ca actriță și mamă, să vedeți un film precum „Adolescence”, care explorează această etapă?

-Eu cred că filmele precum „Adolescence” sunt oglinzi. Nu doar pentru adolescenți, ci și pentru părinții lor. Pentru mine, ca actriță, e un reminder că arta poate traduce exact ceea ce uneori nu putem pune în cuvinte. Iar ca mamă mi se pare o oportunitate uriașă de a porni conversații sincere cu copiii noștri. Uneori, un film deschide uși pe care dialogul direct le lasă închise.

–Cum reușești să păstrezi o comunicare deschisă cu fiica ta, mai ales atunci când diferențele de opinie creează obstacole?

-Ne-au ajutat mult umorul și autoironia. Nu iau totul personal și nici nu încerc mereu să o corectez. Accept că uneori vedem lucrurile diferit și mă bucur, pentru că asta înseamnă că are gândirea ei, filtrul ei propriu. Iar felul în care știe să-și susțină punctele de vedere nu mă intrigă, ba chiar mă fascinează. În majoritatea timpului, Sophie e cea care vine spre mine și îmi spune: „Vreau să-ți povestesc ceva”. Ce pot să mai cer?

–În procesul de creștere a unei adolescente, ce ai descoperit despre propria persoană și despre relația cu fiica ta?

-Am descoperit că iubirea nu trebuie să fie apăsătoare ca să fie profundă. Că poți fi o prezență constantă și caldă fără să fii intruzivă. Și că rolul de mamă nu e despre control, ci despre spațiu. Spațiu sigur pentru greșeli, visuri și descoperiri. Sophie m-a făcut să-mi doresc să fiu mereu un om mai bun, nu prin presiune, ci prin bucuria de a o avea lângă mine.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE