Andreea Ibacka: "Bărbații sunt amnezici încâpățânați, iar femeile-s cicălitoare înnăscute"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Motivul este dezvăluit de proaspăta doamnă Ibacka, pe blogul personal.
"Cuplurile cu o vechime de minim câţiva ani au tendinţa de a nu-şi mai petrece timpul liber în oraşul mult prea agitat. Şi atunci când nu dorm, nu citesc sau nu se uită la tv acasă, fie au musafiri, fie merg în vizită. Iar vara, distracţia se mută în general la câte un grătar.
Când e toată lumea strânsă la grătar, trebuie să socializezi! Dacă gaşca nu e omogenă, toată treaba se împarte pe bisericuţe. Totuşi, dacă gaşca e unită, diferiţi povestitori preiau pe rând cuvântul şi fiecare are chestii de spus. Tare şi răspicat, să se remarce. De parcă la final ar premia cineva cea mai bună poveste a zilei!
"Soţul nu povesteşte aşa cum trebuie, omite detalii, ratează poanta"
Acum, într-un cuplu obişnuit, multe dintre poveştile recente sunt amintiri comune pentru iubiţi/ soţi. Şi cum fiecare poveste are cel puţin două versiuni se lasă cu circ. Bineînţeles că atât el cât şi ea doresc să le împărtăşească prietenilor experienţa lor într-un mod cât mai personal - fiecare cu cuvintele lui. Totuşi, ca să nu vorbească în cor, unul dintre parteneri cedează şi îl lasă pe celălalt să povestească. Dar, pe parcursul povestirii, invariabil soţul nu povesteşte aşa cum trebuie, omite detalii, ratează poanta, e subiectiv, încură datele. Toate la un loc sau măcar una dintre ele. Aşa că soţia e absolut obligată să intervină. Şi să-şi corecteze soţul sau să mai spună ea ceva.
Ce urmează? Mereu e la fel: 'hai, spune tu, dacă ştii mai bine' şi apoi 'nu, te rog continuă tu, iubi'. Într-un final povestea e dusă până la capăt de către povestitor, dar de cele mai multe ori efectul poveştii nu mai e cel scontat, date fiind întreruperile dese. Aşa se iroseşte o poveste bună!
Ei (bărbaţii) - amnezici încăpăţânaţi, noi (femeile) -aceleaşi cicălitoare înnăscute...și într-un final nimeni nu e mulţumit! Am senzaţia că nu mi se pare doar mie şi fenomenul ăsta e larg răspândit. Ne putem abține din a spune o poveste la două voci?"scrie Andreea pe blogul său.
