„Atlasul Universului”, primul film pentru copii românesc produs după aproape 40 de ani: „E un film și despre mine”, spune regizorul Paul Negoescu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Atlasul Universului”, filmul pentru copii și familie regizat de Paul Negoescu, primit cu entuziasm în
cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, ediția 25, după participările și premiile în
festivaluri internaționale, va avea premiera în România pe 19 septembrie.
Tânărul actor Matei Donciu joacă rolul principal: un puști de 10 ani pe nume Filip, erou al primei sale
aventuri în afara satului în care locuiește. Pe parcursul unei zile de vară, bucuria de a-și cumpăra o
pereche de încălțări pentru un mult așteptat meci de fotbal este umbrită de faptul că primește, din
greșeală, doi pantofi pentru piciorul drept, așa că pornește singur în căutarea perechii potrivite.
Scris de Paul Negoescu și Mihai Mincan, lungmetrajul produs de Radu Stancu și Ioana Lascăr,
coprodus de Poli Angelova, Nikolay Todorov și Carmen Rizac, este o aventură sensibilă despre curaj,
prietenie și descoperirea de sine. Marin Grigore și Andreea Grămoșteanu joacă rolurile părinților lui
Filip (Matei Donciu). Filmul are mai multe proiecții speciale pentru părinți și copii în aceste zile.
Pentru prima dată după 40 de ani, un film românesc pentru copii și familie are deja în palmares, înainte de lansarea națională, patru premii importante: Mențiunea Specială a juriului internațional la Berlinale
Generation Kplus; Premiul pentru Cel mai bun lungmetraj la Festivalul Internațional de Film de Copii
Kristiansand, Norvegia; Premiul pentru Cel mai bun film pentru copii și adolescenți la Festivalul
Internațional de la Sofia, Bulgaria; Premiul Publicului de la Festivalul Internațional SIFF on the Coast,
Bulgaria; alături de selecția în programul Cannes Écrans Juniors, prezentată pe parcursul Festivalului
Internațional de Film de la Cannes, ediția 79.
„Nu este doar un film pentru copii”
Paul Negoescu (regizor al filmelor „Două lozuri”, „Povestea unui pierde-vară”) ne-a declarat
imediat după una dintre aceste proiecții speciale:
-Filmul va avea premiera românească pe 19 septembrie. Aveți emoții?
-Nu mai am. Mai ales când ajunge la lansare, deja filmul a fost văzut și răzvăzut în festivaluri
și în multe proiecții și cam știu cum e primit. Adică n-am emoții din punctul ăsta de vedere.
Am emoții să se vadă bine, să se audă bine, adică lucruri de genul ăsta, tehnice.
-De ce un film pentru copii de această dată?
-Este doar un pretext, nu e doar pentru copii, este pentru familie. Așa s-a nimerit: vorbeam cu
Radu Stancu, producătorul filmului, de filme pe care le arătăm noi copiilor noștri, filmele
românești, și ne-am dat seama că nu sunt prea multe. Și pornind de la chestia asta, Radu a
zis: „Hai să facem noi un film” și el l-a antamat pe Mihai Mincan să scrie acest scenariu. Dar,
într-adevăr, nu este doar un film pentru copii. Adică, cel puțin, nu l-am tratat așa. Eu l-am
tratat ca pe orice film de-al meu personal. Am investit emoțional în el foarte mult. E foarte
mult și despre mine. Eu nu-l consider neapărat un film pentru copii, dar el este un film și
pentru copii.
-De ce este despre dumneavoastră?
-Pentru că este vorba de un copil de 10 ani care trebuie să se descurce singur. Și mi-am adus
aminte foarte mult cum eram eu la 10 ani și cum făceam eu față lucrurilor, și cum făceam față
greutăților și singurătății. Și mi-am dat seama acum, adult fiind, că nu mi-era atât de ușor pe
cât țin minte. Au fost multe momente pe care atunci am trecut peste ele foarte ușor, dar
acum, gândindu-mă la ele, m-am emoționat mult mai tare. Și toate lucrurile astea s-au
deschis odată cu acest film. În timp ce mă gândeam la filmul ăsta, am retrăit foarte multe
emoții pe care atunci, copil fiind, nu le-am lăsat să iasă la suprafață. Le-am reprimat și,
făcând filmul ăsta, au ieșit la suprafață.
-Dacă ar fi să alegeți o secvență care să capteze cel mai bine esența acestui film, care ar
fi ea?
-Mai multe, nu știu… Fiecare a fost gândită să ajute la transmiterea esenței, până la urmă. Nu
știu, din punctul meu de vedere, e un cadru mai degrabă decât o secvență, un cadru în care,
imediat după ce se întâlnește Filip cu câinele, înainte să îi dea un nume, îl vedem pe el din
spate, cum se îndepărtează. Și este el mic pe o șosea largă, goală, mergând și cărând
pantofi. Pare așa că merge în neant. Mie mi se pare un cadru foarte sugestiv ca moment.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
