Cele mai mari dorințe ale Laurei Cosoi: „M-aș muta în Maramureș, definitiv. Și aș vrea să fac tango argentinian cu soțul meu și să ne plimbăm prin lume”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Actrița se pregătește să dea naștere celei de-a treia fetițe, au stabilit deja botezul în nordul Transilvaniei, în Baia Sprie, dorind ca în viitorul apropiat să se stabilească undeva la țară, nu se simte bine la bloc.
Laura Cosoi, 40 de ani, așteaptă al treilea copil, a treia fetiță, pe care speră să o aducă pe lume, din nou, pe cale naturală, după Rita și Vera. Actrița a fost invitată în podcast-ul „Fain și simplu” al lui Mihai Morar, în care ieșeanca, la origini, s-a confesat în privința dorințelor sale de viitor.
Viața la țară
Într-o urbe din Maramureș, există un proiect de a face o comunitate din case vechi recondiționate, care au fost achiziționate de oameni tineri, care vor să-și ducă existența acolo. Laura a mărturisit că este adepta unui stil de viață arhaic, așa cum s-a exprimat ea însăși.
„Am cumpărat o casă veche în Maramureș, pe care o recondiționăm. Am cumpărat și un teren undeva pe munte, lângă alte două case vechi. Încercăm să facem acolo o comunitate pentru vremurile noastre, apoi să petrecem cât mai mult timp acolo. E o zonă care ne place foarte tare. Acolo am făcut și botezul fetelor, al treilea va fi tot acolo, în Baia Sprie”, a relatat Laura Cosoi.
„Nu mă simt bine la bloc”
„Da, m-aș muta acolo, definitiv. Văd asta pentru mine, la un moment dat, fără discuții. Bine, eu visez și să fac tango argentinian cu soțul meu, Cosmin poate să învețe, apoi să ne plimbăm în lume. Mi-ar plăcea să călătorim prin lume și să dansăm”, și-a dat frâu liber planurilor frumoasa blondă.
Firul epic al poveștilor a revenit spre zona atât de dragă sufletului Laurei. Ea a copilărit în Copou, la Iași, dar vacanțele de vară le petrecea la Coșlariu, în Alba, actrița este fascinată de zona Ardealului.
„În Maramureș mă reîntorc de 8 ani. De fiecare dată, mi se pare că timpul stă pe loc. Se întâmplă lucrurile în alt ritm, ai timp să vezi o frunză purtată de o furnică. O viață așezată, tihnită, în care te apropii de natură. În București nu există așa ceva. Eu nu m-am simțit bine niciodată la bloc! În oraș ești constrâns de diverse chestii. De mică am stat numai la casă. Îmi place curtea, îmi plac fructele, legumele”.
