Constantin Dogioiu, dezvăluiri despre experiențele „Clanul” și „Tătuțu”. Cum s-a simțit când a jucat alături de Carmen Tănase | Exclusiv
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cunoscut drept Mircea din „Clanul” și „Tătuțu”, actorul Constantin Dogioiu, care în curând va împlini 39 de ani, a stat de vorbă cu Libertatea despre rolurile lui de la PRO TV și de pe VOYO.
Nominalizat în trecut la Gala Premiilor Gopo, la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar”, Constantin Dogioiu a dezvăluit și unde îl mai poate vedea lumea, în afară de serialul „Tătuțu”, care este difuzat în fiecare luni, de la ora 20.30, la PRO TV.
Libertatea: Cum a fost trecerea de la Mircea din „Clanul” la Mircea din „Tătuțu”? Este diferență între cele două personaje?
Constantin Dogioiu: Plăcută, solicitantă și cu destule clipe de revelație despre natura umană. Noi asta ne-am propus, iar eu consider că am și reușit, într-o mare măsură. Mircea din „Tătuțu” arată și se comportă ca un „băiat de București” al anilor ‘90, în vârstă de 25-30 de ani, cu idoli precum Uzzi, mai degrabă, decât ca Bebe Măcelaru. Mircea din „Clanul” arată și se comportă ca un bărbat introvertit de 35-40 de ani, cu un singur idol: Tătuțu.
-Cum a ajuns Mircea să-i fie atât de fidel lui Bebe Măcelaru?
-Asta este ceva ce vă invit să descoperiți în primul sezon din „Tătuțu”.
I-a plăcut să joace alături de George Mihăiță
-Cu cine te-ai înțeles cel mai bine pe platoul de filmare și cum a fost să joci alături de actori precum George Mihăiță sau Carmen Tănase?
-Spre deosebire de Mircea din „Clanul” și Mircea din „Tătuțu”, nu am o ierarhie radicală a oamenilor din viața mea și, implicit, a relațiilor mele cu ei. Ce pot să vă spun e că nu a existat vreo persoană cu care să nu mă înțeleg bine. Să joc cu domnul George Mihăiță a fost plăcut, bogat și lesne, încă din prima clipă.
Cu doamna Carmen Tănase, am avut ocazia să joc într-o singură secvență scurtă din „Clanul”, iar în „Tătuțu” nu ne-am întâlnit în „ring”. Dar m-am simțit foarte bine în prezența dumneaei, atât în acea secvență, cât și în orice altă interacțiune pe care am avut-o până acum.
-Care e cel mai mare nume din industria filmului și teatrului alături de care ai jucat vreodată?
-Revin la lipsa unei ierarhizări radicale și în ceea ce privește măreția numelor. Dar Victor Rebengiuc, Adrian Titieni, Doru Ana, Șerban Pavlu, Bogdan Dumitrache, George Mihăiță, Carmen Tănase, Marius Manole, Marian Râlea, Cornel Scripcaru, Radu Amzulescu, Sorin Miron, George Costin sau Andreea Grămoșteanu sunt doar câteva nume de actori pe care-i consider minunați și cu care am lucrat foarte bine, din punctul meu de vedere.
-Dacă ar fi fost să interpretezi un alt personaj din „Tătuțu”, care ți-ar fi plăcut să fii?
-Sunt mai multe și, din nou, nu am un preferat: Constănțeanu, Costoiu, Bebe Măcelaru, Nelu Stavrositu, Ciro. Toate aceste roluri mi se par importante în economia întregului, iar toate aceste personaje au un potențial spectaculos și cărnos de decizii creative.
-În „Tătuțu” vedem și o latură mai personală a lui Mircea. Cât de tare îl va încurca, de fapt, asta?
-Cred că îl va încurca într-atât de tare încât unii telespectatori s-ar putea să facă paralele cu personajul Romeo din piesa „Romeo și Julieta”, în ciuda diferențelor spațio-temporale și culturale dintre aceste două scriituri ficționale.
-Cum te înțelegi cu Grațiela Voicu, actriță ce o interpretează pe Rona, partenera ta din serial?
-Impecabil. N-aș schimba nimic la ea, poate doar la mine. Dar, mai degrabă, nici la mine.
Apare în continuare și la teatru
-Ce ar trebui să știe publicul despre actorul Constantin Dogioiu? Cum ești tu în spatele camerelor de filmat?
-Nimeni n-ar trebui să știe nimic despre mine, întrucât calitatea vieții oricui nu depinde în vreun fel de universul meu interior, în afară de munca pe care o fac. În spatele camerelor de filmat sunt un om ca oricare altul, încercând să trăiesc o viață cât mai fericită și cât mai puțin nefericită.
-Care este proiectul tău de suflet și ce planuri ai în continuare, unde te mai poate vedea publicul?
-Proiectul meu de suflet nu există, revin la faptul că nu am ierarhii radicale, la care adaug că nu îmi e clar ce înseamnă „suflet”. Am mai multe planuri, toate clare în privința scopului, și anume de a fi cât mai fericit și cât mai puțin nefericit. Aș prefera să nu le povestesc, conform unui dicton artistic în care cred: „show, don’t tell”.
Publicul mă poate vedea în spectacolele de teatru „Tatăl”, „Platonov”, „Richard 3” sau în oricare dintre cele 6 filme de lungmetraj și 3 seriale pe care le-am filmat și care apar pe profilul meu Imdb.
