EXCLUSIV. Celebrul violonist David Garrett, interviu pentru Libertatea despre legătura cu un compozitor român care i-a marcat cariera
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
David Garrett, cel mai rapid violonist din lume, revine în România, în cadrul turneului „Alive”. Pe 1 septembrie e la Cluj, iar la București - două zile mai târziu. În exclusivitate pentru Libertatea, artistul de 41 de ani vorbește deschis despre România și legăturile sale cu George Enescu, despre prima vioară primită de la președintele german Richard von Weizsäcker și reprezentații ținute special pentru Barack Obama sau Papa, dar și cum părinții nu l-au lăsat să devină un fotbalist de succes.
Cuprins:
- Mozart, Prokofiev sau Beethoven se vor auzi în România
- „George Enescu, un model de inspirație pentru marii violoniști”
- „Am crescut cu numeroase lucrări semnate de George Enescu”
- „Angela Gheorghiu este o artistă minunată! Aș fi foarte încântat să colaborez cu ea”
- „Am îmbrățișat necunoscutul! Este parte din viață să cauți lucruri noi”
- „Pentru mine nu este foarte important ceea ce faci, ci cum faci”
- „Este de nedescris prin ce trebuie să treacă cei din Ucraina acum”
David Garrett a fost considerat un „copil-minune” încă din primii ani de viață, iar părinții săi i-au făcut cadou o vioară de la vârsta de 4 ani. Se poate spune că a fost o pasiune de familie, ținând cont că tatăl său era un pasionat violonist. La finele anilor '90, acesta a urmat ca student cursurile lui Itzhak Perlman, considerat unul dintre cei mai remarcabili violoniști ai secolului al XX-lea, de la Școala de muzică „Juilliard” din New York.
Mozart, Prokofiev sau Beethoven se vor auzi în România
Muzica i-a adus gloria internațională lui David, fiind considerat unul dintre cei mai buni violoniști contemporani. Ajungând inclusiv în Cartea Recordurilor, fiind unul dintre cei mai rapizi violoniști din lume, care a realizat un timp record de 66 de secunde în interpretarea la vioară a piesei „Zborul bondarului” de Rimski-Korsakov.
Acum, David Garrett e gata de un nou turneu mondial, „Alive”, iar România găzduiește două reprezentații ale artistului. Prima e pe 1 septembrie la Cluj-Napoca, pe BT Arena, iar cea de-a doua pe 3 septembrie, cu o zi înainte de ziua de naștere, la București, la Sala Palatului.
Compoziții muzicale veritabile precum „Confutatis” de Wolfgang Amadeus Mozart, „Dansul Cavalerilor” de Serghei Prokofiev sau „Simfonia nr. 7” de Ludwig van Beethoven sunt doar câteva dintre momentele artistice care vor completa atmosfera de la concertul său.
„George Enescu, un model de inspirație pentru marii violoniști”
În exclusivitate pentru Libertatea, David Garrett a acceptat un interviu deschis despre muzică, idoli, pasiune, România și război. O incursiune în viața celui mai rapid violonist din lume.
Libertatea: David, în primul rând îți mulțumim pentru interviu. Când ți-ai dat seama că o ajungi un artist de succes?
David Garrett: Încă încerc să-mi dau seama de asta. Este ceva la care chiar nu mă gândesc. Pentru mine, tot ceea ce înseamnă ceva în viață se bazează pe calitatea performanțelor mele și îmi place să-mi judec viața pe baza capacităților mele, nu în funcție de succes.
- Puțină lume știe, dar ai parțial legătură cu România.
- Așa este!
- Profesoara cu care ai studiat, Ida Haendel, a fost studenta lui George Enescu.
- Este adevărat. Am fost norocos să studiez cu minunata Ida Haendel mulți ani în copilărie, până când am devenit muzician profesionist și știu faptul că a fost una dintre puținele studente ale marelui compozitor și muzician George Enescu.
- E clar că încă de la începutul carierei tale ai studiat din lucrările lui George Enescu. Ce avea el special față de restul compozitorilor?
- Ei bine, în primul rând trebuie să spun că George Enescu a fost, desigur, un compozitor minunat, dar a fost, de asemenea, un solist și violonist celebru. Eu l-am descoperit pe Enescu la o vârstă foarte fragedă. Am aflat și că Yehudi Menuhin i-a fost profesor şi mentor. Avea un sunet cu totul special, un stil distinct de a cânta, de a interpreta muzica. Mai mult decât atât, a fost unul dintre ultimii mari violoniști/compozitori din generația de aur a virtuozilor. George Enescu a fost și este în continuare un model de inspirație pentru marii violoniști ai secolului XX.
„Am crescut cu numeroase lucrări semnate de George Enescu”
- Înainte de prima vizită în România știai ceva de țara noastră? Ai căutat informații pe internet?
- Ca să fiu sincer, cum am spus și mai devreme, profesoara mea Ida a avut această minunată legătură cu George Enescu și aceasta a fost singura mea legătură până când am venit pentru prima dată în România, acum mulți ani.
- Acum ești pentru a cincea oară în România. Ce părere ți-au lăsat oamenii de aici?
- Până acum am avut foarte multe show-uri în București. Am cântat crossover, muzică clasică în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” și trebuie să mărturisesc că de fiecare dată am fost primit cu foarte mult entuziasm, pentru ambele proiecte muzicale, atât crossover, cât și muzică clasică. Iar pentru mine, acesta este un foarte mare compliment și, de asemenea, un mare semn că muzica mea în toată varietatea sa este apreciată de public.
- Când ai venit în 2015 în România, chiar ai interpretat o compoziție de-a lui Enescu. Ai ales-o special pentru publicul de aici?
- Absolut! Am crescut cu numeroase lucrări semnate de George Enescu. Profesoara mea, Ida Haendel, fiind o mare admiratoare a lui George Enescu, mi-a spus atât de multe povești frumoase din viața sa personală, din perioada în care studia cu el, ceea ce este bineînțeles extraordinar! Să aud o legendă spusă de o altă legendă. Și, bineînțeles, lucrările lui Enescu sunt în repertoriul meu de foarte mulți ani și vor fi în continuare.
„Angela Gheorghiu este o artistă minunată! Aș fi foarte încântat să colaborez cu ea”
- Angela Gheorghiu, Sergiu Celibidache sau Grigoraş Dinicu sunt alți artiști români pe care i-ai admirat. Ai încercat să ai vreo colaborare cu Angela Gheorghiu?
- Este minunată! Este o artistă minunată! Ca să fiu sincer, m-am tot gândit să o întreb dacă ar dori să colaborăm la înregistrarea următorului proiect de muzică clasică pe care urmează să îl lansez. Încă nu am reușit să pun mâna pe telefon și să o contactez, pentru că am fost ocupat cu lansarea cărții mele biografice. Cu toate astea este o artistă cu care aș fi foarte încântat să colaborez în viitor.
- În ultimii ani ai simțit că lumea s-a întors către muzica clasică sau există încă această diferență majoră între genuri?
- Nu am simțit diferențe între genuri, cu atât mai mult în vremurile acestea. Oamenii nu mai fac diferențe, mai ales astăzi, în lumea videoclipurilor scurte de pe rețelele de socializare. Eu cred că muzica a devenit ceva. Nu contează cu adevărat ce gen muzical abordezi atâta timp cât este atrăgător și, desigur, această muzică atrăgătoare este și minunata muzică clasică.
- Care este piesa pe care ai interpretat-o la care ai avut cel mai bun vibe din partea publicului?
- Wow! Sunt foarte multe. Probabil acele melodii care transmit emoție, cum ar fi „Fixed You” de la Coldplay sau cele care sunt pline de energie. Mereu vei primi reacții frumoase din partea publicului, dacă vei cânta pe scenă piese care transmit energie și emoție.
„Am îmbrățișat necunoscutul! Este parte din viață să cauți lucruri noi”
- În timpul liber, când ești în mașină, ce fel de muzică asculți? Care sunt artiștii tăi preferați?
- Alternez foarte mult între genuri în mod special atunci când lucrez la un proiect de muzică clasică. Am tendința de a asculta mai mult muzică clasică, ceea ce are foarte mult sens, întrucât încerc să îmi duc mintea și emoțiile aproape de proiectele pe care le am în lucru. Dar, în general, dacă nu am proiecte pe care să le pregătesc, pot asculta de la R&B la jazz, de la muzică clasică la rock, chiar și muzică electronică EDM, deep house. Cu cât ai mai multe surse de inspirație, cu atât devii un muzician mai bun.
- Tu ai plecat de-acasă destul de mic. Nu ți-a fost greu, nu ți-a fost teamă de necunoscut?
- Nu. Întotdeauna am îmbrățișat necunoscutul. Dacă ți-e frică de ceea ce ți se poate întâmpla, cred că nu vei vedea șansele. Sunt foarte multe șanse în viață și mi-a plăcut să obțin acele rezultate care nu au fost bătute în piatră. Cred că este parte din viață să cauți lucruri noi pentru propriul tău drum, iar o parte din acesta este căutarea necunoscutului.
- Prima ta vioară, un Stradivarius, e adevărat că ai primit-o de la președintele german Richard von Weizsäcker?
- Ei bine, nu a fost ca și cum a călătorit până la mine acasă, mi-a adus vioara și mi-a spus: „Uite, David, aceasta este pentru tine!”. Ha, ha, ha! Dar este adevărat că am obținut o vioară Stradivarius de la această familie și a fost extrem de generoasă să îmi împrumute vioara Stradivarius pentru mulți ani.
„Pentru mine nu este foarte important ceea ce faci, ci cum faci”
- Ai mai cântat și pentru alți președinți din alte țări?
- De-a lungul timpului am cântat pentru mulți președinți de stat. Am cântat pentru președintele Franței, în urmă cu mulți ani, am cântat pentru papa, deși știu că nu este președinte, dar este un personaj la fel de important în lume. Am cântat pentru Barack Obama și pentru mai mulți președinți ai Germaniei. Am susținut concerte, de asemenea, și pentru mai multe personalități politice.
- Ce înseamnă fericirea pentru tine și dacă ești fericit în momentul de față?
- Fericirea înseamnă să te bucuri de lucrurile mici din viața ta și să nu alergi după visuri. Să te trezești dimineața, să te simți încărcat cu energie și să realizezi că duci o viață frumoasă. Aceasta este fericirea. Și dacă sunt fericit acum? Absolut!
- Dacă nu ai fi fost violinist, ce anume ți-ar fi plăcut să faci?
- Nu sunt foarte sigur ce aș fi fost sau aș fi făcut, dar sunt sigur că aș fi fost la fel de pasionat de alegerea mea. Nu știu, sunt interesat de foarte multe lucruri în viață. Dacă aș fi devenit un avocat, probabil că aș fi fost foarte pasionat de această profesie, dacă aș fi fost jurnalist, aș fi pus, de asemenea, foarte mult suflet. Pentru mine nu este foarte important ceea ce faci, ci cum faci.
- Cum au fost ultimii ani pentru tine, cu toate problemele legate de coronavirus?
- De fapt, am fost destul de ocupat. Am fost tentat să mă concentrez pe proiecte muzicale, am încercat să lucrez, profitând de perioada în care au fost mai puține concerte. Am lucrat la o carte biografică, care a fost lansată în Germania cu succes. Am început să pregătesc mai multe albume muzicale.
„Este de nedescris prin ce trebuie să treacă cei din Ucraina acum”
- Albumul „Alive” a fost înregistrat în perioada pandemiei?
- Da. Așadar, am mers frecvent la studio, am lucrat pentru anumite compoziții muzicale pe care voiam să le fac de foarte mulți ani. Tocmai am terminat un concert de pian împreună cu John Haywood. Multe proiecte diferite care au fost în stadiul de schiță și care acum, în sfârșit, vor ajunge să fie scoase la lumină în viitorul apropiat. Deci, pentru mine a fost o perioadă foarte productivă sau cel puțin m-am străduit să o fac să fie productivă atât cât a fost posibil.
În sfârșit, a venit momentul să susținem concertul „Alive”. Va fi fantastic! Este un concert excelent, atât de plin de energie, cu melodii foarte frumoase și abia aștept să cânt din nou alături de trupa mea pe aceeași scenă. Acesta este primul lucru, apoi, la finalul anului, vom lansa un nou album de suflet, cu muzică clasică. Deci, anul viitor va fi probabil anul muzicii clasice.
- Ai cântat atât în Rusia, cât și în Ucraina. Cum vezi situația tensionată din acest moment?
- Îngrozitoare. Este o situație absolut îngrozitoare. Este de nedescris prin ce trebuie să treacă cei din Ucraina acum. Inima mea este alături de toți oamenii care se confruntă cu această criză.
- Ai susținut un recital inclusiv la finala Champions League alături de cântărețul german Jonas Kaufmann. E o diferență să cânți unor pasionați de fotbal în comparație cu unii de muzică?
- Nu, absolut deloc! Cântăm pentru oameni! Muzica este pentru oameni. Oamenii se bucură de muzică. Nu contează dacă te afli într-un bar, servind o bere sau dacă te afli într-o sală de concerte îmbrăcat în costum. Cânți pentru a crea bună-dispoziție. Cânți pentru ca oamenii să se simtă bine, să reflecte ceva emoțional. Nu există nicio diferență. Cânți pentru toată lumea.
- Cum de n-ai fost atras de sport, de fotbal, de exemplu. În general, băieții vor să ajungă fotbaliști.
- Cine a zis că nu sunt atras de fotbal?!
- Ai ales o altă carieră, de succes, după cum observăm!
- Mă uit la fotbal chiar acum, în timp ce vorbim! Sunt un mare fan al acestui sport și am jucat foarte mult fotbal în propria mea grădină, acasă, împreună cu fratele meu, dar evident că nu am practicat acest sport în mod profesionist sau să fi fost într-o echipă locală de fotbal pe vremea când eram copil. Asta nu pentru că nu aș fi fost suficient de talentat, ci pentru că părinților mei le era teamă de accidentările care se întâmplă atunci când practici un sport ca acesta.
150 de lei este prețul celui mai ieftin bilet la concertul lui David Garrett de la București. Prețul acestuia poate crește în funcție de locul din sală și poate ajunge până la 710 lei, acesta fiind un loc VIP
