Dana Războiu a fost una dintre cele mai frumoase și mai apreciate prezentatoare de știri din România. Era nu doar o profesionistă, și și o femeie extrem de frumoasă, care reușea să treacă „sticla”.
De câțiva ani, vedeta a decis să se retragă din lumina reflectoarelor.
Acum, fosta prezentatoare și-a făcut blog, unde a vorbit despre televiziune și nu numai.
„Dorința de a scrie și publica o am de foarte mult timp. Disciplina de a face asta constant am găsit-o, însă, abia acum. Am muncit 17 ani în televiziune.
Am început întâmplător, că reporter de știri la TVR Timișoara în primul an de facultate la Psihologie. După 6 ani am ajuns redactor -prezentator la TVR București și am fost timp de alți 6 ani prezentatoarea principalului Jurnal de seară al televiziunii publice. Când trustul Dogan Media a înființat o companie în România, m-am bucurat de ofertă lor și am prezentat principalul Jurnal de știri la Kanal D România.
M-am retras din viață publică și din televiziune după ceva timp, când ajunsesem la suprasaturație”, a spus Dana Războiu, care organizează olimpiade de robotică.
Fosta prezentatoare de televiziune Dana Războiu face dezvăluiri. „De ce să îmi sacrific copiii pentru carieră?”
„Munca în televiziune, într-o redacție de știri, este fascinantă prin adrenalină și senzația importanței pe care ți le dă. E că un drog. Mi-a plăcut să știu tot, să spun eu altora ce s-a întâmplat. Când nimeni nu știe incă, eu să aflu și să comunic mai departe. Să am în studiou invitați importanți, de ale căror decizii depinde viață a milioane de români. Să am exclusivităti. Cu sigurantă nu toți oamenii au plăcerea asta. Pentru mine a fost ceva esențial. Un drog la care am renunțat pentru o viată mai linistită și asezată, focusată pe copii și familie.
Trăisem ani de zile cu întrebarea chinuitoare: de ce îmi sacrific copiii pentru carieră? Mi i-am dorit atât de mult!
Prime-time în TV înseamnă seară la 7-8. Să fiu liberă dimineață, când copii sunt la scoală și ocupată după-amiază și seară când ei au nevoie de mine mi s-a părut a fi egoism. Am făcut pact cu vinovătia câțiva ani, apoi am renunțat la TV. Eram de trei ani în Kanal D, copilul meu cel mic avea probleme medicale, m-am mutat în Austria pentru a avea spitale mai bune, dar n-am rezistat mult în situația de “stay at home mum în Vienna“. M-am întors în România și m-am angajat la Realitatea TV. Aveam jurnalele de 18:00 și 20:00 în weekend. Minunat!
Credeam că am găsit variantă ideală: familie și educația copiilor în timpul săptămanii, televiziune în weekend. A funcționat aproape doi ani. Nu a funcționat de fapt! Aveam două job-uri și nici măcar o zi liberă. Sunt o perfectionistă, cu tot ce inseamnă asta: îmi place să fac totul impecabil, ceea ce e grozav, dar epuizant în același timp.
Am renunțat la Realitatea, ajutată în decizia mea și de faptul că salariul nu îl primisem de șase luni. Era vară, am anunțat că întru în concediu și mă voi intorce abia după ce se reglementează situația salariilor restanțe. Au plecat apoi, rând pe rând, mai toți dintre colegii mei. Pentru mulți dintre ei a fost incomparabil mai greu decât pentru mine.
Dacă îmi este dor de televiziune? Uneori. De redacție, de colegii care au aceeași plăcere ciudată, greu de înțeles pentru cei din afară problemei, aceea de a află primul. Mi-e dor de studiourile de știri luminate, strălucitoare, tehnologizate, că niște nave spațiale ale viitorului. Uneori îmi lipsește adrenalină aceea multă, multă a transmisiunilor directe neașteptate, când nu știi nimic, dar ești LIVE și afli impreună cu telespectatorii ce s-a întâmplat. Obțin acum adrenalină din prezentările de evenimente. E diferit de televiziune. Să fiu privită de sute de oameni care stau în față mea într-o sală mare, să vorbesc liber și de preferintă să spun ceva interesant și captivant, nu e foarte ușor. Dar îmi place!
Carieră mea în televiziune s-a văzut…la televizor. Preocupările mele în domeniile educație sau nutriție și sport…s-au văzut mai puțin pană acum. Educația este cea mai puternică armă pe care o avem în față necunoscutului. Tatăl meu, absolvent de Drept, îmi repetă dictonul latin “Omnia mea mecum portum”. Adică tot ceea ce am duc cu mine. Averile se fac și se cheltuie sau se pierd, dar ce am în cap rămâne cu mine cât timp trăiesc. Cred cu tărie în educație.
Mă ocup minuțios de educația copiilor mei, Victor și Marc. E cel mai important lucru pe care îl pot face pentru ei”, a mai spus ex-prezentatoarea de televiziune, care, la un moment dat, a fost împinsă de soț pe scări.