Interviu cu legenda Buena Vista Social Club, chitaristul Eliades Ochoa: „Pe vremuri cântam pentru a trăi. Acum vreau să trăiesc pentru a mai cânta lumii”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 1996, un grup de muzicieni cubanezi punea bazele Buena Vista Social Club. Un an mai târziu, versurile născute din sărăcie ale Guantanamera se auzeau din Havana și până la București. Despre pasiunea pentru muzica tradițională cubaneză a vorbit, într-un interviu acordat ziarului Libertatea cu ocazia concertului de la TIFF 2022, chitaristul Eliades Ochoa, unul dintre fondatorii Buena Vista Social Club.
Cuprins:
Cu trupul tolănit într-un scaun portocaliu, legendarul Eliades Ochoa ne primește cu un trabuc cubanez strâns între buze, pe care-l așază deoparte pentru a ne ura un „buenos dias”. Ajuns la 76 de ani, Ochoa se resimte după două zboruri lungi care l-au adus, cu o zi în urmă, din Cuba până-n inima Transilvaniei.
Lângă e chitara, spre care aruncă din când în când o ocheadă anxioasă, deși e la ultimul etaj al unui hotel luxos din Cluj-Napoca. Ajuns aici după o călătorie interminabilă, Eliades Ochoa a susținut vineri seară primul său concert în inima Transilvaniei, în cadrul celei de-a 21-a ediții a TIFF. Un concert al muzicii Buena Vista Social Club, cea care l-a propulsat dintr-un muzicant ce-și câștiga traiul în adolescență din bacșișul primit în bordelurile din Santiago de Cuba într-o legendă a cărui muzică s-a auzit și în Casa Albă.
Însă, oriunde a ajuns în lume cu Buena Vista Social Club, muzica lui Eliades Ochoa nu s-a schimbat. Așa cum nu s-a temperat nici bucuria autentică a unui băiat născut într-un sat cubanez de a aduna zâmbete și iubire din mijlocul publicului, fie că e el format dintr-un președinte, din săracii unei favele cubaneze ori din corporatiștii orașului Cluj-Napoca.
Într-un interviu acordat ziarului Libertatea, legenda muzicii cubaneze a vorbit cu sensibilitate despre bucuria pe care o simte azi doar pentru simplul fapt că poate să cânte. „Îmi doresc doar să trăiesc cât mai mult ca să pot cânta”, e speranța artistului, care este printre ultimii fondatori încă în viață ai Buena Vista Social Club.
Libertatea: Muzica Buena Vista Social Club e una foarte înrădăcinată în tradiția cubaneză, în rădăcinile dumneavoastră și ale celorlalți membri ai trupei. De ce e important să aduceți această muzică și care există de când lumea, în orice colț al Globului?
Eliades Ochoa: În primul rând, există multe moduri și forme de a face muzică în Cuba. Pentru mine, muzica tradițională cubaneză, cea care reprezintă țara mea, este el bolero, o muzică născută la sfârșitul secolului al XIX-lea în provincia Oriente, și el changui, care vine din provincia Guantanamo. Oriunde ai fi în lume, când auzi o trupă cântând Guantanamera ori Lagrimas Negras, te gândești imediat la viața din Cuba. Nu știu ce să mai adaug. Eu nu sunt muzicolog. Am răspuns ce am crezut eu că pot să spun din experiența mea de artist, de muzicant.
- Ce vă motivează să cântați în continuare pe scenă, după o carieră atât de lungă? Nu ați obosit?
- Oamenii mă motivează, datorită lor mă simt fericit pe scenă, pentru că ei există, eu continui. Publicul mă face să-mi doresc să cânt mai mult, să ajung cât mai departe. În acești lungi ani ai carierei mele, am primit în mod constant iubirea, recunoștința și aplauzele publicului. Cum să fiu obosit?! În niciun caz. Atât timp cât din public mi se întorc aplauze, iubire și zâmbete tinere, eu voi da la schimb același lucru de la înălțimea scenei. Când văd aceste lucruri în public, mă umplu și eu de fericire.
La ce s-a gândit când a cântat pentru Barack Obama și Joe Biden
- În ce mod credeți că succesul internațional al Buena Vista Social Club a schimbat cum se raportează și alte societăți la muzica tradițională, la muzica satelor?
- De când am început să fac muzică alături de Buena Vista Social Club, am știut că ce facem e puternic. Și, prin urmare, am investit toată seriozitatea în fiecare disc pe care l-am scos în lume. Dar, în același timp, nu cred că eu ori colegii mei știam ce se va întâmpla, unde și cât de departe va ajunge Buena Vista Social Club.
Atunci când muzica mea este primită bine în orice colț al lumii, simt că contribui, chiar dacă doar cu un grăunte de nisip, la fericirea culturii mele, a oamenilor din Cuba. Simt că duc mai departe cultura din Cuba. Și am simțit asta și atunci când eram cu Buena Vista Social Club la Casa Albă. Cântam în fața lui Barack Obama, care era pe atunci președintele Americii, și a vicepreședintelui Joe Biden. Și știți la ce erau gândurile mele în acel moment? Nu mă gândeam că sunt în fața nu știu cărui președinte american, că ar trebui să fiu onorat de chestia asta. Ci, mai degrabă, pentru mine era importantă fericirea că grupul nostru de muzicanți cubanezi avea ocazia de a contribui într-un mod, chiar dacă minuscul, la deschiderea unui dialog, a unei alte forme de a purta o discuție între Cuba și Statele Unite.
Simțeam că prezența noastră acolo ducea la apropierea celor două culturi. Și era minunat că puteam să facem muzică cubaneză în Statele Unite.
Eram fericit că și noi putem contribui cu un grăunte de nisip la noua relație de prietenie dintre Havana și Washington.
- Muzica Buena Vista Social Club este una născută din sărăcie, e o muzică umilă, de pe stradă și din bordeluri. Cum e pentru dumneavoastră să aduceți această muzică în fața unui public care nu are această experiență a sărăciei, un public privilegiat?
- Într-adevăr, muzica noastră își are rădăcinile în lumea satului, într-un spațiu rural cubanez. De exemplu, eu am crescut într-un sat din munți, alături de părinții mei, iar apoi m-am mutat în Santiago de Cuba. Am început să cânt într-un bar care aducea muzicanți de peste tot, iar acolo aveam cu toții șansa de a împărtăși cu alții muzica satelor noastre, a familiilor noastre. Am început, practic, să când pe străzile sărace din Santiago de Cuba, unde îmi întindeam pălăria după fiecare melodie pentru a aduna un pic de bacșiș.
Pe vremuri, eu cântam pentru a putea trăi. Acum îmi doresc doar să trăiesc mai mult din viața asta, pentru a cânta în această lume.
Cât despre public. Eu, sincer, cred că muzica mea rămâne aceeași pe orice scenă aș fi. Pot să fiu la tine acasă ori pe cele mai mari scene ale lumii, iar muzica mea va fi aceeași. Asta pentru că investesc aceeași pasiune, deși lumea din jurul meu este într-o continuă schimbare și evoluție. Și, din câte observ eu, răspunsul publicului, oricare ar fi acel public, este același, pentru toți cei care ne văd, muzica noastră are o valoare, înseamnă ceva. Evident că valoarea este alta, pentru că lumea s-a schimbat. Chiar dacă eu nu m-am schimbat, muzica mea e parte a unei lumi într-o schimbare permanentă.
„Nu știam ce se va întâmpla când am scos acel prim disc, în 1997”
- Muzica Buena Vista Social Club nu e doar despre cultura cubaneză, e și despre a topi granițele dintre oameni. Cum vă face asta să vă simțiți?
- Când am pornit Buena Vista Social Club, niciunul dintre noi nu avea habar ce urmează să se întâmple, unde vom ajunge. Poate că aceia de la casa de discuri știau ceva ori, cel puțin, sperau ca muzica noastră să aibă priză la public, să se vândă cât mai multe exemplare. Până la urmă, toți oamenii care-și investesc timpul și energia într-un anumit lucru speră să aibă succes. Oricine își dorește să bage 10.000 de dolari într-o bancă și să scoată 12.000 de dolari. E ceva normal!
Dar noi, muzicanții, nu știam ce se va întâmpla când am scos acel prim disc, în 1997. Nu aveam idee la ce să ne așteptăm. La o adică, putea să nu fie nimic. A fost o șansă că s-a întâmplat, iar acest succes a adus bucurie nu doar nouă și celor de la casa de discuri, ci întregii lumii, care a primit muzica noastră cu multă căldură și iubire.
- Dar ce înseamnă această topire a granițelor într-o lume din ce în ce mai divizată, în contextul războiului de la granița României?
- Nu știu. Eu sunt doar un artist. Pentru mine e important să cânt, oriunde aș fi.
