Ion Ţiriac face muzeu cu 90 de maşini de colecție

Libertatea: Ce reprezintă muzeul pe care-l veţi deschide peste puţin timp? Ion Ţiriac: Nu reprezintă nimic altceva decât o pasiune pe care am avut-o dintotdeauna pentru maşinile de colecţie, maşinile istorice. Având în vedere că este vorba despre o colecţie impresionantă, 90 de maşini, vreau să le adun într-un singur loc, pe care nu intenţionez să-l definesc neapărat ca pe un muzeu. Voi găsi o altă titulatură. Vă veţi aduce în acest loc şi maşinile pe care le aveţi la Monte Carlo? La Monte Carlo am doar câteva maşini. Fiind un oraş mic, nu poţi păstra o întreagă colecţie într-un singur garaj. Până şi prinţul Albert are o colecţie de maşini frumoasă, dar destul de redusă din punct de vedere numeric. Cât de valoroasă este această colecţie? Nu există nici o raţiune pentru care aceste maşini au ajuns la preţuri utopice. Dacă, în urmă cu trei ani, cumpărai o maşină cu o sută de lei, acum o poţi achiziţiona cu o mie de lei. Nu ştiu cât valorează, dar pot spune că este o colecţie valoroasă. Totuşi, care este cea mai scumpă maşină pe care o aveţi în această colecţie impresionantă? Scumpe sau ieftine, aceste obiecte sunt catalogate peste tot în lume ca fiind rare. De exemplu, din cele 90 de Mercedesuri din anii ’37, pe piaţă mai sunt doar 20. Atunci, dacă deţii un astfel de exemplar, sigur că el este destul de scump. Dar trebuie ţinut cont de un lucru: fiecare şurub în parte, tapiţeria şi toate celelalte componente ale unei astfel de maşini trebuie să fie cât se poate de autentice. Care dintre aceste maşini vă este mai apropiată de suflet? Nu poţi lua una singură şi să spui asta e cea mai apropiată de suflet. Plăcerea mea e să le conduc pe fiecare în parte. Sunt toate diferite, din epoci diferite. Am automobile din anii ’20 şi până în anii ’70. Pentru că sunteţi conducător auto de foarte mulţi ani, vi s-a întâmplat să aveţi un accident de maşină grav? Eu în toată viaţa mea am avut doar două accidente de maşină. Unul în Franţa, când un “tânăr” de 85 de ani a intrat şi a ras, cum se spune, maşina din faţa mea, pe mine şi alte două în spate. Acela a fost un accident grav. În România, am avut doar o tamponare. Asta s-a întâmplat când circulam cu maşina, pe gheaţă, cu doar 5 kilometri la oră.