Actorul Pavel Bartoș a rememorat câteva experiențe din cariera sa de actor în provincie în cadrul unui interviu recent.
Povestind despre experiența de la Teatrul Național din Timișoara, Pavel Bartoș a mărturisit pentru ziarul Banatul Azi cum a trebuit să joace o premieră în chinuri groaznice.
”Jucam în A douăsprezecea noapte, în regia Mihaelei Lichiardopol, aveam rolul bufonului și mi-am rupt clavicula înainte cu trei săptămâni de premieră. Era vară, iar eu aveam pe mine un tricou de gips. Toate repetițiile le-am făcut așa, însă înainte cu două zile de premieră mi l-au scos. A fost groaznic, jumatate de corp nu mă asculta, am fost nevoit să refac gipsul din costum, deoarece nu mă puteam mișca normal, nu-mi puteam coordona mișcările. Așa că mi-am făcut un bandaj special care să imite gipsul și să pot juca așa cum am repetat”, a declarat simpaticul prezentator de la Vocea României.
După ce a luat o decizie ce avea să îi dea peste cap toată viața, aceea de a se muta la București, Pavel Bartoș a început să își dea seama ce înseamnă să trăiești într-un oraș mare în care toate lucrurile se întâmplă pe fugă. Ca urmare, la un moment dat, a clacat și a început să uite lucruri.
”Acum opt ani jucam Gaițele, la Odeon, iar eu am plecat în weekend cu familia. Mă trezesc dimineața că primesc un telefon: de ce întârzii la spectacol? Atunci am realizat că era matineu și nu-ți spun cum am ajuns la teatru, am făcut distanța Câmpina-București în 30 de minute. Am ajuns cu 5 minute înainte de spectacol. Am trăit cele mai mari emoții, am trecut prin zeci de stări pe care nu le doresc nimănui”, își amintește amuzat Bartoș.