Povestea emoționantă a familiei Iacoblev de la „Visuri la cheie”. Casa lor a luat foc: „Nici nu-mi amintesc ultima dată când am simțit că totul va fi bine”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Focul le-a ars casa și dorința de a zâmbi, „Visuri la cheie” le-a redat speranța la viață. Familia Iacoblev are o poveste emoționantă de viață și se luptă cu greutățile de ani buni.
Ce faci când știi că tu ai dat totul pentru a trăi în normalitate alături de un copil special? Cum mai continui lupta când ai muncit o viață întreagă pentru a-ți ridica un acoperiș deasupra capului și a fost nevoie de doar câteva minute pentru a-l vedea cum se dărâmă sub flama prea puternică? De unde îți mai iei puterea să zâmbești și să-ți ajuți fiica să simtă că veți merge mai departe? Răspunsurile au un numitor comun: atunci când nu te lași, când arăți că vrei să faci mai mult, „Visuri la cheie” îți vine în ajutor.
Astăzi, de la 21.30, telespectatorii vor face cunoștință cu familia Iacoblev: Liuba și fiica ei, Alexandra. Încă de când i s-a născut copilul, Liuba a știut că trebuie să lupte: „Mi-am dat seama destul de repede, dar nu am realizat că această deosebire este legată de autism. Atunci când am citit diagnosticul în dicționar, am plâns”, declară Liuba, mama eroină, care nu a încetat niciodată să lupte pentru Alexandra, fiica ei care suferă de autism sever, dar care nu s-a dat niciodată bătută.
În ciuda faptului că au muncit ani de zile pentru a avea mica lor căsuță, care s-a transformat chiar într-un loc de întâlnire pentru tinerii cu autism, totul s-a năruit în urmă cu câteva luni, atunci când în a doua zi de Paște, casa Liubei a ars din cauza unui scurtcircuit. Liniștea și speranțele micii comunități care se strângea în curtea ei s-au spulberat într-o clipă. Ea și Alexandra au primit găzduire temporară în casa unui prieten.
De la 21.30, pe PRO TV, o ediție în care visul unei familii este cel al unei întregi comunități. O emisiune în care o mamă care nu a știut ce înseamnă liniștea se va vedea nevoită să spună: „Nici nu-mi amintesc ultima dată când am simțit că totul va fi bine”.
