Cum au reacționat oamenii din Oradea când Pavel Bartoș i-a rugat să stingă luminile din oraș: „Chestie foarte haioasă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În urmă cu aproximativ un an, Pavel Bartoș a început filmările pentru „Crăciun cu Ramon”, filmul său care a ajuns în cinematografele din România în acest an, pe 1 decembrie.
După ce filmul a fost deja vizionat de oameni, Libertatea a stat de vorbă cu Pavel Bartoș pentru a afla dacă el și echipa au avut parte de întâmplări mai puțin plăcute sau haioase în timpul filmărilor.
Iată mai jos ce a spus Pavel Bartoș în exclusivitate pentru Libertatea despre filmările pentru „Crăciun cu Ramon”:
„Ideea este că a fost prima dată când am filmat la minus 10 grade Celsius. Adică a fost minunat, am prins zăpadă, a nins… Doamne-Doamne, a fost bun cu noi! Dar și când filmezi la ora 4.00 dimineața, la minus 11 grade Celsius sau minus 12 grade Celsius, nu este deloc plăcut. Numai că am avut parte de o echipă de senzație, care, vorba aia, au amorezat împreună cu noi la acest acest proiect minunat și am trecut peste. Dar nu a fost ușor! Asta a fost și bună și rea, în același timp.
Plus că am mai avut, era o chestie, că asta a fost foarte haios… Au fost foarte mulți oameni care ne-au ajutat, pentru că noi anunțam când aveam nevoie de figurație multă, anunțam în oraș: «În seara asta filmăm o secvență»! Și venea foarte multă lume. Numai că ei, știi cum e, după două ore, unii dintre ei, din cauza frigului, se duc acasă… Și după vezi că din 200 de oameni mai rămân 100. Și atunci cumva trebuia să facem în așa fel încât să facem întâi secvențele generale, în care era multă lume, și apoi cadrele mai strânse. Plus că ei nu erau obișnuiți, nu aveau rutina figurației… Că ei erau așa: veneau, se uitau în cameră… Și mai era o chestie: dacă se opreau actori, se opreau și ei. Dar au fost foarte drăguți! A fost minunat.
Și lucruri foarte funny… Au fost toți surprinși, toată echipa, de oamenii de acolo, de cât de deschiși au fost. De la cei de la Visit Oradea, până la cei care erau oameni pe stradă, oameni pur și simplu care se ofereau să ajute. Gândește-te că noi am închis, la un moment dat, noi îi rugam pe unii dintr-o piață, când filmam, să stingă luminile. Erau terase exterioare, vreo opt-nouă, și toți au stins! Oamenii normali erau la terasă atunci… Și, la un moment dat, noi ziceam: «Vă rugăm să stingeți luminile, că trebuie să pară că nu e nimeni». Și stingeau și stăteau și își beau cafeaua pe întuneric, doar ca să filmăm noi. Adică ne-au ajutat foarte mult, erau foarte deschiși. Când îi rugam ceva, se întâmpla. Foarte frumos! Chiar a fost, la un moment dat, o chestie și e foarte haioasă… De aceea vreau să le mulțumesc tuturor oamenilor de acolo din Oradea, au fost minunați! Le promit că filmul arată un oraș superb”.
