Roland Kiss, biciclistul care a cucerit juriul la ROMÂNII AU TALENT. „Dacă voi câştiga, voi plăti toate datoriile la bancă ale familiei”. Citeşte-i POVESTEA SPECIALĂ!

Povestea lui Roland s-a născut şi continuă să fascineze datorită ambiţiei extraordinare a puştiului, care visează să-şi scape familia de datorii, să-şi continue visul dar şi să-şi lanseze propria afacere.
„Mă numesc Kiss Roland, m-am născut în data de 11 iulie 1991, am 21 de ani şi locuiesc în Oradea. Am avut o copilărie normală, plină de sport şi de jocuri. De mic, am fost pasionat de bicicletă. Pe la vârsta de cinci ani am reuşit prima oară să mă dau fără niciun fel de ajutor, fără roţi ajutătoare, doar bicicleta mică şi pilotul, adică eu. Îmi aduc aminte de clipa în care am primit-o de la părinţi, schimbând astfel tricicleta pe una ‘mai serioasă’. De acest sport, bike trial, am fost atras la 14 ani,  datorită unor tineri care se antrenau în curtea muzeului, un loc istoric al trial-ului orădean. Băieţii săreau pe borduri prin diferite metode. Bineînţeles, toate mişcările necesitau foarte mult echilibru şi condiţie fizică de excepţie. Nu eram deloc dezamăgit, fiind mai slăbuţ, m-am hotărât să mă alătur lor, ne-am împrietenit şi am început să îmi modific noua bicicletă, care avea deja roţi mari şi cadru lăsat. Mi-am dat jos schimbătoarele, mi-am reglat frânele pentru a prinde doar cu un singur deget şi m-am lăsat condus de pasiune.
La început, părinţii nu ştiau de ce se produceau schimbările şi reparaţiile zilnice la bicicleta mea, nici de faptul că eu mă deplasam kilometri întregi distanţă de zona în care locuiam. Din fericire, nu umblam singur, pot să spun că am fost norocos să am prieteni mai mari, care aveau grijă de mine. (…) La vârsta respectivă, nu aveam telefon personal, aşa că doar voinţa şi norocul mă ajutau să trec prin aceleaşi locaţii unde aveam şansa de a mă întâlni cu prieteni noi, biciclişti şi ei.
Începutul nu a fost deloc uşor. Omul trebuie să-şi dea seama că e chiar posibil ceea ce încearcă să facă. Pe lângă asta, am avut nevoie de o bicicletă specială, fără şezut, cu frâne tari şi cauciucuri groase. La început, nu mi-am permis să cumpăr una de trial. Cum trecea timpul, avansam în sărituri şi am reuşit să ajung la un nivel cu care puteam concura deja.
Pe parcursul celor opt ani de concursuri, am reuşit să obţin mai multe titluri naţionale – am fost multiplu campion naţional al categoriei „Juniori”, iar anul trecut pot spune că a fost cel mai reuşit sezon din viaţa mea, când am devenit campion naţional la categoria cea mai mare, ‘Elite’. Pe lângă concursuri naţionale, încerc să ajung şi la cele din Ungaria, unde nivelul de dificultate este mai ridicat, dar sunt mândru să spun că am reuşit să ajung între primii patru concurenţi de acolo şi chiar să câştig la unul dintre ele, la categoria ‘Elite’.
Am terminat liceul la profilul matematică – informatică la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu”, de unde mi-au rămas amintiri de neuitat. Am pornit apoi pe drumul Facultăţii de Ştiinţe Economice, profilul marketing, de care m-am despărţit din cauza lipsei de timp pentru antrenamente şi job. Părinţii mă susţin 100% în ceea ce fac. Fraţi nu am. Lucrez de doi ani în domeniul producţiei publicitare, îmi place ceea ce fac, din punctul meu de vedere e un job creativ. De la 18 ani m-am decis să mă mut singur. Nu are legătură cu vreo neînţelegere în familie, doar că eu cred că omul are nişte obligaţii în viaţă pe care trebuie să le îndeplinească singur. Putem avea aşteptări faţă de părinţi doar până la o anumită limită. Ne întâlnim de 4 – 5 ori pe săptămână, ne ajutăm cu ce putem şi ne înţelegem perfect în orice situaţie.
Odată cu pasiunea pentru sportul practicat, am început să mă ocup de filmări şi editări videoclipuri, poze de acţiune şi portrete. Aş dori să am un job care să aibă legătură cu partea media. Creativitatea şi faptul că poţi alcătui ceva unic mă recompensează şi îmi oferă o mulţumire plăcută. Din păcate, situaţia financiară nu îmi permite să-mi cumpăr un aparat mai avansat, dar sper ca în viitor să îmi pot dezvolta colecţia. Nu prea am posibilităţi să mă extind, de aceea m-am hotărât să îmi încerc norocul şi pe scena “Românii au talent”. În principiu, aş dori ca sportul trial să devină mai cunoscut în ţară şi oamenii să ne accepte. Problema de mentalitate e peste tot în ţară. Dacă ne vede cineva pe stradă, ne spune că stricăm bordurile din oraş. Foarte puţini ne admiră şi ne preţuiesc munca.
Dacă aş câştiga marele premiu, primul lucru pe care l-aş face ar fi să achit toate cheltuielile bancare ale familiei, apoi aş încerca să ajung măcar la unul dintre campionatele europene sau mondiale. În plus, aş pune deoparte să am resurse pentru vremea când îmi voi întemeia o familie. Nu în ultimul rând, aş dori să-mi deschid propriul studio media, în care să mă ocup de filmări şi editări profesionale de reclame şi videoclipuri”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE