Roman Iagupov, solistul și liderul trupei Zdob și Zdub: „Trăiesc în două lumi culturale și le înțeleg unicitatea” 

Relevanți timp de trei decenii 

Roman Iagupov (52 de ani) are o energie debordantă pe scenă, fiind un artist foarte apreciat și dedicat muzicii.

La concertul aniversar de la sfârșitul lunii noiembrie, se întrevede un spectacol mare. Trupa va avea invitați precum Loredana Groza, Irina Rimes și Frații Advahov.

Zdob și Zdub au reușit să rămână relevanți pe piața artistică din România și Europa de-a lungul a trei decenii marcate de schimbări revoluționare în domeniu. Stilul formației îmbină hardcore, punk, hip-hop, drumnbass etc. cu elemente tradiţionale moldoveneşti şi balcanice. 

De la „Boonika bate toba” până la „Trenulețul”, cei de la Zdob și Zdub au scris istorie. Au reprezentat Republica Moldova de trei ori la Eurovision și au dus folclorul balcanic și energia punk pe scenele celor mai mari festivaluri din Europa, de la Sziget la Roskilde, devenind simbolul unei generații și o punte muzicală între culturi. 

În 2005, Zdob și Zdub s-a clasat pe locul 6 la Eurovision, iar în 2022, pe locul 7, primind numeroase aprecieri de fiecare dată. 

„Continui să port talentul mamei mele în mine”

Libertatea: Pe 29 noiembrie 2025, veți marca la Arenele Romane cei 30 de ani de activitate printr-un concert aniversar ce va aduce pe scenă spiritul autentic al trupei, ritmurile inconfundabile și o serie de invitați speciali precum Loredana Groza, Irina Rimes și Frații Advahov. Cum s-a născut ideea acestui concert aniversar la București și ce sentimente te încearcă la 30 de ani de Zdob și Zdub?
Roman Iagupov: Ideea a apărut destul de natural. Parcă recent sărbătoream 20 de ani și iată că trupa are deja 30 de ani. Trebuie să sărbătorim și să acordăm atenție fanilor noștri!

Am început deja seria de concerte aniversare constând într-un turneu național în România. Am adunat o echipă bună și, pe parcurs, lucrăm la show-ul pe care îl vom prezenta la Arenele Romane pe 29 noiembrie și la Arena Chișinău pe 24 decembrie.

Pregătim merch aniversar (viniluri, tricouri, suveniruri). Ne dorim să oferim oamenilor o sărbătoare și să readucem în amintire câteva vechi hituri rock! (hardcore moldovenesc – „Cucushor”, „Doină Haiducului”). Așteptăm pe toată lumea cu drag!

Cât despre emoțiile mele, ele sunt bune. Nu e supărare că am trăit acești ani „în gol”, ci bucurie că există o generație tânără care continuă tradițiile folk-rock. Așteptăm cu nerăbdare repetițiile principale alături de prietenii noștri: Frații Advahov, Loredana, Irina, Voltaj, Surorile Osoianu, Cuibul, Satoshi, Bunica și alții.

Pe parcurs finalizăm și un documentar despre istoria trupei, care va fi lansat anul viitor. Finalul filmului îl vom filma chiar la concertul de încheiere din Chișinău.

– Mama ta a studiat la o școală de muzică, apoi a cântat în corul „Doina”. Cât de mult au contat genele materne în pasiunea ta pentru muzică?
– Da, continui să port talentul mamei mele în mine. Semăn cu ea. Era foarte muzicală și a crescut în Chișinău. În copilărie m-a dus la școala de muzică. Simt că am moștenit energia ei și astfel sunt artist în a doua generație. Ea era foarte fericită că am creat trupa și am devenit cine suntem astăzi, găsind propriul nostru drum în lume.

„A fost nevoie de o viață întreagă”

– Cum au fost începuturile Zdob și Zdub și care sunt cele mai intense amintiri de la începuturi?
– E greu de descris cum a fost formarea noastră la început (despre asta povestim detaliat în film). Ca și multe alte trupe, totul a început cu pasiunea pentru chitară, apoi primele repetiții, visele despre turnee și albume, primul concert. Totul era naiv și amuzant, dar pentru ca trupa să se ridice pe picioare a fost nevoie de o viață întreagă, plină de încercări, muncă, drumuri nesfârșite și sacrificii. Despre asta s-ar putea scrie o carte.

– Zdob și Zdub a împlinit 30 de ani de existență. Care a fost cel mai greu an dintre cei 30?
– La început… anii 90 au fost cei mai dificili: războiul din Transnistria, prăbușirea URSS, criza, iar noi visam la o carieră de rock stars! Datorită dorinței imense, destinului, întâlnirilor importante, norocului și… providenței, am rezistat și ne-am găsit drumul și stilul. În general, nu există perioade ușoare. Chiar și acum, în vremurile post-COVID, pline de provocări, și cu războiul din Ucraina, trebuie să fim tari!

Au cântat în deschiderea unor formații gigantice

– De-a lungul timpului Zdob și Zdub a cântat în deschiderea unor concerte cu formații și artiști de renume mondial, precum Red Hot Chili Peppers, Emir Kusturica & No Smoking Orchestra, The Garbage sau Linkin Park. Cu care dintre artiștii faimoși pentru care ați cântat în deschidere ați avut cea mai interesantă interacțiune?
– Da, am avut noroc să cântăm cu aproape toate starurile și idolii noștri, pe care îi vedeam pe MTV: Henry Rollins, Sepultura, Red Hot, Rage Against The Machine, Biohazard și mulți alții. A fost de neuitat și o experiență valoroasă pentru noi. 

Cel mai memorabil moment a fost deschiderea concertului Rage Against The Machine – cea mai puternică trupă pe care am văzut-o live. Am experimentat rock-ul adevărat, iar după asta a fost imposibil să nu ne dedicăm 100%.

Alte trupe de neuitat: Henry Rollins (atitudinea și filosofia lui), Red Hot (foarte relaxați și cu umor), Biohazard (legătura cu publicul), Dub War și Iggy Pop! Toți sunt artiști rock adevărați, dedicați scenei și rock-ului.

– Ce contează mai mult în procesul creativ al trupei: forma muzicală sau versurile?
– Procesul creației muzicii este unul mistic. Piesele se nasc diferit: uneori pornim de la ritm sau muzică, alteori de la text. Este un proces imposibil de planificat. Cred că muzica noastră se creează cel mai bine atunci când ne transformăm în copii și improvizăm, ieșim din lumea obișnuită și intrăm într-o stare specială. Acolo, din lumi necunoscute, luăm idei, muzică și cuvinte, din care se nasc piesele și universurile pe care îi invităm pe ascultători să le exploreze.

Procesul când piesa încă există în alte lumi este un gând, o idee, un sentiment. Acest proces poate fi lung. Apoi sunt necesare anumite condiții, ca atunci când te îndrăgostești. Starea potrivită și piesa prinde viață (foarte des ușor), dar să o dezvolți, să o înregistrezi, să o aranjezi și să o mixezi este un proces lung. De aceea există puține piese originale. E mai simplu să iei o piesă minunată și să faci un cover. Dar să petreci ani creând o piesă ce va rămâne pentru totdeauna… asta este întreaga viață.

„Pentru mine, cea mai tare trupă rock e Phoenix”

– Prin piesa „Trenuleţul” ați promovat atât de frumos legătura puternică dintre România şi Republica Moldova. Care sunt, în opinia ta, șansele ca această legătură puternică să se transforme în unire?
– Îmi este greu să vorbesc despre asta. Este un subiect delicat, mai degrabă geopolitic. Mă simt un om care reflectă astfel: toate culturile sunt unice, toate limbile sunt unice. Tradițiile și culturile României și Moldovei sunt foarte speciale și trebuie protejate. Cultura nu are granițe și reguli politice.

– Spuneai la un moment dat: „Eu trăiesc în două lumi. Lumea rusă și basarabeană/română”. În care dintre cele două lumi îți simți cel mai mult inima?
– Trăiesc în două lumi culturale și le înțeleg unicitatea, găsesc particularități și individualitate în fiecare și m-aș bucura să explorez și alte culturi (franceză, engleză, germană). Prin aceste lumi înțeleg ce e cu adevărat important – nu cine este principal, ci ce este esențial. Pentru a te cunoaște pe tine cred ca este nevoie de muncă titanică și disciplină.

– Ce țară te inspiră cel mai mult muzical: Republica Moldova sau România?
– Mă inspiră viața însăși, oamenii interesanți și toți cei care au reflectat asupra lumii (scriitori, filosofi, regizori). Nu mă inspir doar din muzică, dar când vine vorba de muzică, muzica Moldovei, Balcanilor și României – ascult tot ce are greutate și putere. După părerea mea, cea mai tare trupă rock este Phoenix – un patrimoniu incredibil! Aș face cu plăcere un cover după această trupă unică.

– Dacă ar trebui să asociați un vers sau o melodie a trupei Zdob și Zdub atât cu Moldova cât și cu România, care ar fi acel vers/acea melodie?
– Pentru România este „Ciocârlia” și Rapsodia lui Enescu, spiritul pământului, Carpații, râurile și pășunile, iar pentru Moldova este „Hora Mărțișorului” (Lăutarii).

– De câte ori ascult „Moldovenii s-au născut” am reacția cumva pavloviană de a da din picioare și de a îmi dori să dansez. Pe ce melodie de la Zdob și Zdub îți vine să dansezi cel mai mult?
– (Râde) Nu pot să dansez pe muzica noastră, probabil pentru că am venit din underground și avem un alt ritm în cap. Dar, cel mai potrivit, probabil, este Trenulețul în versiune folk.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

– Cum reușești, alături de colegii de la Zdob și Zdob, să descoperi constant ceva nou în muzică și în creație și să vă păstrați nealterată dragostea pentru muzică de peste 30 de ani?
– Trebuie să recunosc că la un moment dat eram foarte obosit de muzică și nu mai ascultam nimic. Dar muzica este cea mai înaltă dintre arte, atât de bogată încât acum ascult și descopăr muzică pe care nu o ascultam înainte. Și este minunat. Este un întreg univers infinit!

– Cum v-a schimbat războiul din Ucraina procesul creativ?
– Războiul este blestemul omenirii și, desigur, afectează negativ pe toată lumea. Sper ca aceste vremuri întunecate să inspire oamenii creativi să creeze opere cu puterea de a depăși aceste încercări!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE