Să mai şi râdem.. Dragă, tu când faci dragoste, vorbeşti cu soţul tău?

O pereche proaspăt căsătorită iese din biserică. În faţa lăcaşului de cult stau doi băieţei. Unul îl întreabă pe celălalt:
– Pe ăştia vrei să-i speriem?
– Da!
Atunci, puştiul începe să alerge spre mire, strigând:
– Tatiii!!!
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Salut, ce bine că te-am întâlnit! Poţi să-mi împrumuţi 100 de lei?
– Îmi pare rău, dar n-am bani la mine.
– Dar acasă?
– Acasă, toţi sunt bine, sănătoşi…
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Discuţie între două blonde:
– Dragă, tu când faci dragoste, vorbeşti cu soţul tău?
– Da, dacă mă sună!
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
În faţa unui liceu, înainte de examenul de bacalaureat, stă un ţăran cu un viţel legat de o sfoară. Un profesor care trece pe acolo se opreşte şi-l întreabă mirat:
– Ce faci cu dobitocu ăsta la liceu, bade?
– Apăi, dom profesor, dobitocu- i la examen, ăsta-i numa pila!
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Leul, regele pădurii, decretează că în fiecare zi animalele supuse lui trebuie să-i aducă mâncare. Cine nu-i aduce mâncare pe plac ia bătaie. Primul vine ursul, cu un borcan cu miere. Leul, nervos:
– Auzi, ursule, m-ai văzut tu pe mine vreodată mâncând miere? Şi-apoi, dă-i şi dă-i iar, îl bate de-l nenoroceşte. A doua zi, apare iepuraşul cu un morcov…
– Măi iepuraşule, mă ştii tu pe mine amator de morcovi? Şi-l bate şi pe ăsta… Dar ce să vezi? Iepurele râde de se prăpădeşte!
– Băi, iepuraşule, eşti nebun? De ce râzi, în loc să plângi?
– Păi, râd că văd cum vine ariciul cu un măr!
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ion şi Gheorghe se întorc acasă de la Bucureşti. Se duc la gară, se urcă în trenul de Dej, intră într-un compartiment şi încep să discute.
– Auzi, mă Ioane, da cât face trenul aista până la Dej?
– Apăi, mult, mă Gheorghe, tătă ziua.
– Da oare ce-om face noi atâta timp?
– Apăi, ce să facem? Vorbim!
– Şi ce să vorbim noi tătă ziua, mă?
– Ştiu eu? Hai să spunem ghicitori. Zis şi facut.
– Ia zi, Gheo, ce-i mic, negru şi stă la mine în curte? Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploieşti.
– Auzi, Ioane, da are blană? – Are, mă. Pe la Braşov, Gheorghe întreabă din nou:
– Ioane, are şi patru picioare?
– Are, mă. Spre Sighişoara, dialogul continuă:
– Şi îl ţii în lanţ, mă?
– Da, îl ţin în lanţ. La Blaj:
– Nu-i aşa că-i rău? Muşcă, nu?
– Muşcă, mă, dacă nu te ştie. Ajunge trenul şi la Teiuş.
– Mă, Ioane, n-o fi câinele?
– Ba câinele-i, mă. Da tu mare prost eşti. Ce ţi-a trebuit atâta timp ca să ghiceşti? În gară la Apahida răspunde şi Gheorghe, supărat:
– Auzi, mă? Prost eşti tu. Eu ştiam de la Bucureşti, da dacă spuneam de-atunci, ce mai vorbeam noi atâta drum?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE