Singurul lucru pe care l-ar face Cristi Minculescu dacă s-ar putea întoarce în timp: „Restul… e zgomot de fundal”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În pragul concertului „Primii 45”, al trupei Iris, care va avea loc pe 23 mai 2026 la Arenele Romane din București, Cristi Minculescu vorbește despre continuitate și despre legătura cu publicul care i-a rămas alături în toate capitolele vieții.
Cuprins:
Celebrul artist, considerat unul dintre cei mai mari cântăreți pe care i-a avut vreodată România, a oferit pentru Libertatea un interviu despre timp, limite depășite și colaborări cu artiști tineri.
Cristi Minculescu și Cabron au același nume în buletin
Libertatea: La sfârșitul lunii iunie ați lansat „Contra timp”, melodie interpretată alături de Cabron și Puya. Cum ați ajuns să colaborați?
Cristi Minculescu: A fost o întâlnire firească! Ne cunoșteam de mulți ani, ne respectăm și există și o simpatie sinceră între noi. Iar asta a făcut ca totul să curgă foarte lin. La un moment dat, Cabron m-a sunat să mă întrebe dacă aș vrea să cât refrenul piesei lui. Am ascultat linia, mesajul, vibe-ul… și mi-a plăcut imediat! Am simțit că pot spune ceva prin piesa asta, că are esență și adevăr. De acolo a început totul.
Știați că eu și Cabron purtăm același nume în buletin? Alexandru Minculescu ori doi!
- Piesa a cucerit topurile și se aude la radio, iar videoclipul are milioane de vizualizări pe YouTube. Care e „rețeta” din spatele succesului?
- Nu cred în rețete și nici nu m-au interesat vreodată. Oamenii simt imediat dacă ești real sau doar încerci să bifezi un hit. „Contra timp” vorbește pe limba tuturor: despre viață, despre ce pierdem, ce câștigăm, despre graba în care trăim… Și cred că așa a ajuns la inimile publicului.
E drept că a ajuns pe locul 1 în topul difuzărilor radio din ultimele trei luni și stă în topuri de săptămâni bune, iar clipul are milioane de vizualizări pe YouTube… dar astea sunt doar niște cifre pe hârtie! Eu n-am cântat niciodată pentru statistici. Eu cânt pentru oameni. Dacă piesa i-a atins și i-a făcut să ridice capul din telefon măcar trei minute, atunci pentru mine aia e victoria. Restul… e zgomot de fundal!
- Melodia vorbește despre lupta cu timpul… Ce ați schimba, dacă ați putea da timpul înapoi?
- M-aș întoarce doar ca să îi mai văd o dată pe unii oameni dragi mie: părinții, bunica… În rest, nu aș schimba mare lucru. Viața m-a dus unde trebuia! Fiecare pas, bun sau rău, m-a făcut să fiu cel de azi. Nu e bine să trăiești din regrete. E bine să trăiești din ceea ce ai învățat.
- Deci Cristi Minculescu nu are niciun regret?
- Regret că timpul trece prea repede! Că nu petrec mai mult timp cu cei dragi, în general. Că nu facem mai mult pentru sufletele noastre… În rest, încerc să nu rămân blocat în „ce-ar fi fost dacă”.
Solistul trupei Iris, atras de energia artiștilor tineri
- Vorbind puțin despre versurile din melodia „Contra timp”… Ce limite a atins Cristi Minculescu în această viață?
- Am atins limite fizice, emoționale, profesionale… Dar cred că adevărata limită e mereu aceeași: să nu lași greutățile să te oprească! M-au ținut în picioare dragostea publicului și muzica. Acolo nu am simțit nicio limită.
- Vă gândiți să colaborați și cu alți artiști mai tineri, așa cum ați făcut cu Puya și Cabron?
- Da, sigur! Dacă apare o idee bună și simt că merită să intru în joc, de ce nu? Îmi place energia celor tineri, au curajul și nebunia lor frumoasă! Într-un fel, deja am făcut-o în anumite concerte mari, am făcut duete cu Daria Lupi, cu Misha Miller și a fost foarte tare. Pentru mine nu contează vârsta, contează dacă piesa are sens și dacă se leagă muzical. Dacă iese treabă bună, eu sunt acolo! Și oricum… noroc că nu-mi cere nimeni certificatul de naștere la începutul unei colaborări. (n.r. - râde)
- Dacă ar fi să le transmiteți un singur lucru fanilor care v-au rămas alături o viață întreagă, care ar fi acela?
- Le-aș spune doar atât: din suflet, mulțumesc! Dacă sunt astăzi pe scenă, dacă am avut puterea să merg mai departe în momente grele, dacă muzica asta a trăit 45 de ani… e datorită lor! Ei ne-au ținut în picioare. Ei au fost acolo când era bine și când era greu. Ei au transformat trupa Iris în cea mai frumoasă poveste de dragoste dintre români și muzica rock, o poveste care încă aprinde inimi, ca în prima zi. Le-aș spune că îi port cu mine peste tot. Și că fiecare concert, fiecare bis, fiecare emoție pe care o trăiesc… e pentru ei.
