Un thriller riscant în cinematografe. Filmul e inspirat din povestea reală a unui occidental evadat din Siberia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă simțiți nevoia să vedeți la cinema și altceva decât blockbustere, puteți intra la „Kompromat”, un thriller franțuzesc inspirat din evenimente reale, ce aduce în discuție componenta etică dintre cinema și realitate.
Cuprins:
Filmul lui Jérôme Salle pleacă de la cazul scriitorului Yoann Barbereau, care în 2015, pe când conducea filiala organizației Alliance française din Irkuțk, în Siberia, a fost săltat de agenții Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB, fostul KGB) și acuzat de pornografie infantilă și viol asupra fetiței sale.
Încarcerat și maltratat, deși nevinovat, Barbereau a reușit să scape de brățara electronică cu care fusese plasat în arest la domiciliu (după 71 de zile de închisoare), și să iasă din Rusia, iar la revenirea în Franța și-a povestit incredibilele peripeții în „Dans les geôles de Sibérie” („În pușcăriile Siberiei”, 2020), volum primit cu mult interes de public și critică.
Cu toate astea, Barbereau nu a fost de acord să cedeze drepturile de ecranizare a cărții, așa că Jérôme Salle a modificat unele elemente, deși a păstrat cadrul poveștii. Printre altele, personajul central al filmului se numește Matthieu Roussel, nevasta lui nu e rusoaică, iar Salle a introdus o componentă sentimentală fictivă, implicând o inexistentă noră a șefului FSB care se îndrăgostește de francez și îl ajută să scape.
Un film tensionat, dar nu lipsit de clișee
„Kompromat” nu face valuri în cinema. E un film de pluton care concepe cadrul fără a insista prea mult pe politic și care susține bine suspansul deși recurge la flashback-uri și la figuri stereotipe de neo-KGB-iști fioroși.
Echipa a găsit în Lituania toate locațiile potrivite unei povești plasate în Rusia vecină, iar imaginea adastă pe relicvele comunismului, mai ales pe blocuri triste și apartamente mici și afumate pe care le filmează cu puțină lumină și de multe ori pe înserat ori noaptea. În această Rusie pe care o concepe Salle nu e de mirare că oamenii n-au niciun interes pentru cultură și se oripilează la vederea a doi balerini sărutându-se, cum se întâmplă la spectacolul homoerotic organizat de francez.
Idila fictivă dintre eroul interpretat de Gilles Lelouche și Svetlana a fost gândită și ca să lumineze o poveste care pentru autor părea probabil prea puțin comercială. Cu aerul lui de occidental sportiv și adaptabil, Lelouch pare compatibil cu rusoaica interpretată de poloneza Joanna Kulig pe care Salle a văzut-o în „Cold War” (2018, de Pawel Pawlikowski), unde incarna feminitatea misterioasă.
Svetlana nu e doar misterioasă, dar ca o femeie rusă (alt clișeu) nu pare să se teamă de nimic. Aparițiile ei sunt dramaturgic bizare, exact când eroul are mai multă nevoie de ajutor, dar sunt ponderate de capacitatea regizorului de a meține flirtul cât mai mult în zona neutră - inofensivă pentru reputația unui diplomat francez familist și interesantă pentru suspansul poveștii.
Dacă cunoști cazul real, elementul erotic e mai mult decât nepotrivit, dar el are măcar meritul de a sugera un final ceva mai surprinzător pentru cei care știu cum s-au petrecut lucrurile în realitate.
Inspirat pe ici pe colo, dar nu în punctele esențiale
Totuși, spectatorul pleacă de la film cu un mare semn de întrebare. La fel ca eroul, nici el nu poate înțelege care fost motivul pentru care acestuia i s-a organizat kompromatul (termen stalinist care se referă la folosirea de informații pentru a compromite, manipula ori șantaja pe cineva din rațiuni politice.).
Dacă n-a fost inițiativa soției nefericite care dorea custodia fiicei, atunci a fost răzbunarea sponsorului dezamăgit de spectacolul de balet adus de reprezentantul Occidentului corupt (relicvă a unui mod superior al cinemaului occidental de a vedea Estul)? Sau nemulțumirea șefului FSB care și-a surprins nora dansând cu francezul? (Dar cât din aceste lucruri e real?).
Spectatorul are nevoie ca la final să știe mai multe decât la început, dar Salle a ales să ignore că, de fapt, kompromatul ar fi fost organizat de un director din FSB dornic să-și impresioneze șefii, mai ales că francezul era prieten cu primarul anti-Putin din Irkuțk.
„Kompromat” poate părea un film „competent, dar rece” (cum a scris „Variety”) pentru cineva din afara Franței, dar mult prea „romantizat” pentru cineva la curent cu afacerea Barbereau (cum au scris „Le Monde” și „Le Figaro”.).
Folosind o poveste adevărată ca punct de plecare, „Kompromat” repune în discuție etica cinemaului în relație cu realitatea, mai ales când persoanele din care se inspiră trăiesc. Cine a auzit doar razant de poveste sau află din insertul de la început că filmul se inspiră liber dintr-un caz real nu va ști ce e real și ce e fictiv în film. Cât de moral e să faci un film plecând de la viața cuiva care nu și-a dat acordul și pe care s-o modifici după cum consideri că îl face mai vandabil?
Trailer:
Pelicula a avut premiera în România pe 28 iulie și mai poate fi prinsă în cinematografe.
Any0205 06.08.2023, 16:02
Interesant
ElenaMA 06.08.2023, 16:49
Interesant film
Vrajitoarea 06.08.2023, 17:06
Răspunsul la intrebarea finală este: banii și contextul politic.
User Șters 06.08.2023, 18:55
Un comentariu slab, menit sa revegoreze un pic acest film jalnic. E clar ca e scris de cineva care a vazut 3 filme si s a nascut dupa prima ploaie...
EmiM 06.08.2023, 19:16
Așteptăm să îl vedem