Reporterii Libertăţii au intrat în posesia raportului întocmit de psihologul Tudorel Butoi, iar lecturând concluziile acestuia, se poate ajunge lesne la concluzia că, dacă ar creşte în Peninsulă, copila Antoniei şi a lui Vincenzo Castellano s-ar dezvolta într-un mediu extrem de periculos. Psihologul specialist îşi fundamentează concluzia aducând în discuţie antecedente specifice grupărilor de criminalitate organizată ce i-a avut drept protagonişti rude apropiate ale lui Vincenzo Castellano, începând de la mătuşa acestuia, care ar fi ucis un bărbat pe care îl suspecta că i-a omorât soţul, şi până la mai multe reţineri ale socrului Antoniei, Ciro Castellano, pentru suspiciuni de fapte asimilate mafiei.
«Vincenzo are potenţial criminogen»
În ceea ce-l priveşte pe Vincenzo, reputatul expert în psihologie judiciară spune că acesta are dispreţ faţă de lege şi faţă de viaţă, ameninţându-şi soţia că o va distruge - ceea ce în opinia specialistului denotă un “potenţial criminogen evident”. “Nu putem exclude faptul ca în împrejurări tensionate (...) numitul Castellano Vincenzo să nu pună efectiv în acţiune ameninţările proferate” se arată în raportul de expertiză parafat de Tudorel Butoi. Analizând întregul profil psihologic al soţului Antoniei şi al familiei acestuia, specialistul apreciază drept “urgentă reintegrarea minorei Maya Rosaria într-o realitate care să-i confere prezenţa mamei, Castellano Antonia”. Tot urgenţă este, în opinia sa, şi consilierea celor doi părinţi care s-au despărţit în 2012, după numai doi ani de căsnicie. De atunci şi până acum, relaţia dintre ei s-a deteriorat, iar fetiţa cuplului a ajuns în Italia, la bunicii paterni, care au refuzat să o mai aducă în România. În aceste condiţii, Antonia nu şi-a văzut copilul decât în Peninsulă, atent supravegheată de cineva din familie. De aproape jumătate de an, cei doi au pe rolul instanţelor din România două procese. Unul de divorţ, altul de custodie a fetiţei. Nici membrii familiei Castellano, nici avocatul lui Vincenzo, Cătălin Dancu, nu au putut fi contactaţi pentru a-şi spune punctul de vedere.
Prof. univ. dr. Tudorel Butoi e un reputat psiholog criminalist, care, ani buni, a lucrat ca specialist la Poliţia Capitalei. Cu atestat în psihologie judiciară şi psihologie clinică, expertul este agreat de instanţe, în baza competenţelor validate şi demonstrate public, precum şi a garanţiilor metodologice şi deontologice de neutralitate şi deplină independenţă. În plus, Tudorel Butoi nu este angajat moral, material sau ierarhic de instituţii sau părţi în dosarele în care e solicitat să-şi spună punctul de vedere.
O bună parte din raportul semnat de Tudorel Butoi analizează limbajul şi atitudinea lui Vincenzo faţă de soţia sa. Pe lângăameninţări dure, italianul îi vorbeşte cântăreţei mai urât decât în şatră.Antonia: “Am nevoie şi eu de procură pentru aia mică... mă rog de tine, mă rog de tine de şase luni... ţi-am zis că vreau să o aduc aici (n.r. - în România)... Vince, dar e copilul nostru! Nu e doar al meu sau doar al tău! Dar care e problema dacă eşti şi tu aici? Eşti în România, care e problema?” (...).
Vincenzo: “Dar nu mă interesează. Eu nu am încredere în chestiile astea pe care le faci tu. Auzi, tu copilului meu nu poţi să-i dai nici o stabilitate. Şi stau şi departe de copil din cauza ta... Îţi cumperi casă şi o să-ţi iei copilul. Măcar să ţi-l iei, dar să ai condiţii!”.
Antonia: “Şi pânâ atunci? Până ne judecăm, ce face copilul?”.
Vincenzo: “Nimic... O să-l ţii tu. Ai zis că vrei să-l ţii tu. O să ţi-l aduc eu...”.
Antonia: “Şi vrei să mi-l aduci când vrei tu, nu?”.
Vincenzo: “Nu. Trebuie să ţi-l aduc eu. Nu te duci tu acolo, faci d’astea”.
Antonia: “Păi da, Vince. Vreau oricum. O aduc eu acum şi o duci tu înapoi”.
Vincenzo: “Da, da. Şi-o să mă ţii aici toată viaţa. Asta o să faci tu, că eu ştiu deja ce vrei să faci. Ce crezi că sunt un prost care ştii tu? Nu înţeleg? Eu ştiu deja...”.
Antonia: “Vincenzo, nu te mai cred. M-ai păcălit!”.
Vincenzo: “Tu vrei să mi-o tragi mie...”.
Antonia: “Dar nu ţi-o trag ţie, Vincenzo!”.
Vincenzo: “Ascultă-mă puţin. Tu vorbeşti cu mine, Anto. Cu mine, personal, nu cu familia mea şi cu toţi. Cu mine. Tu vorbeşti cu mine, Anto. Eu te distrug. Dar nu cu cariera, ca astea... Eu te distrug personal, Anto!”.
Antonia: “Mă omori!”.
Vincenzo: “Poţi să pui şi pe înregistrare... Mă doare-n p..ă! Copilul nu vreau să ţi-l dau. Dă-mă în judecată, fă ce vrei! Hai, pa!”.