De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.
Cuprins:
Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Dragă Adela, Iată povestea mea. Am avut o relaţie de 5 ani cu un tip de care m-am despărţit deşi încă mai ţineam unul la celălalt. Am pus capăt relaţiei pentru că ne-am dat seama că nu ne dorim acelaşi lucru. El visa la căsătorie şi familie, eu încă nu eram pregătită să fac pasul ăsta. Aşa că am hotărât că e mai bine pentru amândoi să ne separăm. De când ne-am despărţit, am început să am aventuri cu diverşi bărbaţi pe care i-am cunoscut pe internet. Niciunul nu a însemnat pentru mine nimic. Doar partide de sex, fără să mai vreau să-i întâlnesc şi a doua oară. Am făcut lucrurile astea sperând că o să trec mai uşor peste despărţirea de fostul. După un timp, însă (cred că un an a trecut), l-am reîntâlnit, într-un mall şi am stabilit să ne vedem a doua zi la o cafea, să mai vorbim de noi, de vieţile noastre după despărţire. Tot discutând, ne-am dat seama că încă ne mai iubim şi că poate am greşit că ne-am despărţit. Evident, nu i-am zis de aventurile mele după despărţire. Ne-am mai întâlnit de câteva ori şi păream amândoi dispuşi să ne mai dăm o şansă. Dar într-o zi, m-a sunat şi mi-a zis că aflase, de la nişte prieteni cărora mă confesasem în ultimele luni, de tot ceea ce făcusem după ce ne-am despărţit. Mi-a zis că e dezgustat de mine şi că nu mai poate fi nimic între noi niciodată. M-a jignit, m-a făcut în toate felurile...Nu pot să reproduc ce a zis, dar m-au durut enorm cuvintele lui. E clar că nu o să-i mai pot schimba părerea despre mine, iar acum îmi e mie ruşine faţă de mine şi de cum am procedat după despărţire...Cum aş putea să trec peste toate astea?
Draga mea, În primul rând, tu ești aceea care trebuie să te ierți pe tine, înainte de a aștepta să te ierte altcineva. Nu e ușor, mai ales când tu știi foarte bine că ai greșit, și este și cineva important care să-ți amintească de asta. Dar, știi cum se spune: ”a greși e omenesc, a ierta e dumnezeiesc”. Până și Iisus a spus, atunci când oamenii doreau să o omoare cu pietre pe Maria Magdalena, că cine se știe că nu are nici un păcat, să arunce primul piatra. Și? A mai aruncat cineva vreo piatră? Nu. Pentru că fiecare le știe pe ale lui. Băiatul acesta care te-a făcut să te simți vinovată – nu zic că n-ai fi, dar nu poți să judeci pe nimeni, că nu se știe niciodată – în realitate este foarte rănit. Dacă s-a supărat atât de tare înseamnă că și-a dorit foarte mult să fie cu tine, cum de fapt și-a dorit de la început. Dă-i timp să proceseze situația, să-și analizeze sufletul și poate că nu e totul pierdut. Simultan, lucrează cu tine pentru a te ierta pe tine însăți: cu un psiholog, cu un preot, cu cine ai tu nevoie, astfel încât să-ți găsești liniștea. Nu știu ce motive te-au împins pentru a te comporta așa, dar cu siguranță că nu erai prea fericită. Totul e să nu disperi și să faci toate eforturile pentru a reveni pe linia de plutire. Câtă vreme trăiești și ești sănătoasă, înseamnă că ai toate șansele să reușești.