La doi pași de Piața Universității, într-una dintre cele mai aglomerate zone ale Bucureștiului, o clădire care ar fi trebuit să fie una dintre bijuteriile arhitecturale ale Capitalei se luptă cu timpul. Palatul „Maurice Blank” este scos la vânzare de aproape un deceniu, însă niciun cumpărător nu s-a încumetat până acum să plătească prețul cerut.
Cuprins:
Astăzi, palatul poate fi cumpărat cu 4,4 milioane de euro. Cu 1,1 milioane de euro mai puțin decât suma de la care a pornit licitația în 2018.
În jurul său, imaginea este greu de asociat cu cea a unei clădiri evaluate la milioane de euro.
Curtea este năpădită de buruieni care au ajuns la aproape doi metri, unele dintre geamuri sunt sparte și rămân deschise, iar bucăți de tencuială s-au desprins de pe fațadă.
Totul pare abandonat, deși în spatele ușilor se află o construcție care ascunde o parte importantă din istoria Bucureștiului. O adevărată capsulă a timpului, chiar în centrul Capitalei.
Palatul „Maurice Blank” are aproximativ 2.500 de metri pătrați construiți și încă 2.000 de metri pătrați de grădină. În interior sunt 36 de camere înalte și spațioase, cu uși și ferestre din lemn, picturi și decorațiuni unicat din marmură și bronz.
Sunt șapte băi, amenajate într-un stil care amintește de Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei dictatorului Nicolae Ceaușescu, dar și două bucătării.
Printre cele mai spectaculoase elemente se află un tavan pictat, care încă păstrează ceva din eleganța de odinioară, dar și un șemineu masiv, decorat cu un basorelief din marmură reprezentând flori de crin.
Toate acestea se află însă într-o clădire care, privită din exterior, pare să fi fost uitată de toată lumea.
Un palat care valorează 4,4 milioane de euro se degradează încet, chiar în centrul Bucureștiului.
În 2018, imobilul a fost scos la vânzare chiar de Ziua Națională a Statelor Unite ale Americii. Prețul de pornire al licitației era atunci de 5,5 milioane de euro. Nu s-a găsit însă cumpărătorul dispus să plătească suma. Au trecut aproape zece ani, iar prețul a coborât la 4,4 milioane de euro.
Nici acum palatul nu și-a găsit proprietarul. Dar povestea clădirii începe la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Palatul a fost proiectat în 1891 de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc, cel care avea să lase în urmă unele dintre cele mai importante clădiri publice din România.
Printre proiectele sale se numără Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultății de Medicină, sediul Universității din Iași și Institutul Victor Babeș.
Pentru această construcție, Blanc a lucrat pentru Maurice Blank, unul dintre cei mai importanți bancheri ai României moderne și cofondator al Băncii Marmorosch Blank & Co.
Numele lui Blank este strâns legat de dezvoltarea sistemului bancar românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Născut într-o familie de evrei, Maurice Blank și-a făcut studiile la Viena, unde a devenit diplomat în științe comerciale și financiare. Revenit în România, în 1863, a fost angajat de Jacob Marmorosch, patronul unei firme de negoț și împrumuturi de bani.
Marmorosch își începuse activitatea de zaraf și cămătar încă din 1848, la București, într-o casă dintr-un șir de mici prăvălii de pe străzile Băcani și Blănari.
De aici avea să pornească o poveste care urma să ducă la una dintre cele mai importante instituții financiare ale României.
Maurice Blank avea să devină, la rândul său, unul dintre oamenii importanți ai lumii bancare românești. A murit în 1929, la un sanatoriu din Viena.
Palatul a schimbat proprietari înainte ca istoria să-i schimbe definitiv destinul.
În 1934, clădirea a fost cumpărată de avocatul și omul politic Eduard Mirto. El avea să fie ultimul proprietar de drept al imobilului înainte de venirea regimului comunist. Cinci ani mai târziu, Mirto a închiriat clădirea, după ce aici fuseseră realizate lucrări autorizate de renovare și modernizare.
Era chiar pragul izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial.
La scurt timp, palatul avea să primească un rol cu totul diferit față de cel pentru care fusese construit. Timp de aproximativ 70 de ani, Palatul „Maurice Blank” a fost sediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii în România.
Clădirea din strada Tudor Arghezi nr. 9 a devenit astfel una dintre adresele diplomatice importante ale Bucureștiului. Păzită ca nimeni alta în toată Capitala.
În spatele zidurilor sale s-au consumat momente importante din istoria relațiilor dintre România și Statele Unite, inclusiv perioadele tensionate ale Războiului Rece.
Unul dintre episoadele cele mai spectaculoase s-a petrecut în iunie 1966.
Mii de oameni s-au strâns atunci în zona Pieței Universității pentru a-și manifesta solidaritatea cu poporul vietnamez. Protestatarii au ajuns în fața ambasadei americane, unde au scandat lozinci precum „Jos mâinile de pe Vietnam!” și „Trăiască eroicul popor vietnamez!”.
Presa vremii descria o atmosferă tensionată în jurul clădirii.
„Lozincile scandate de demonstranți răsună până departe. Ele se amplifică odată cu apropierea de clădirea ambasadei americane. Aici porțile sunt închise, perdelele trase. Ferecați în interiorul clădirii, membrii ambasadei nu au ieșit să înfrunte oprobriul opiniei publice”, nota presa vremii.
Astăzi, în locul agitației diplomatice, în jurul clădirii domnește liniștea. Și buruienile!
În 2011, Ambasada Statelor Unite s-a mutat în nordul Bucureștiului. Palatul „Maurice Blank” a rămas fără rolul pe care îl avusese timp de șapte decenii.
În 2018, clădirea a fost scoasă la vânzare. Prețul: 5,5 milioane de euro. Nimeni nu a plătit.
Astăzi, suma cerută este de 4,4 milioane de euro. Cu 1,1 milioane de euro mai puțin decât în urmă cu opt ani. Dar nici reducerea prețului nu a fost suficientă pentru a apărea un cumpărător.
Și vorbim de o clădire într-o zonă de top, cu istorie, dar care nu își găsește proprietar. Motivul principal este probabil costul uriaș pe care îl presupune readucerea ei la viață. Pentru că nu este vorba despre o casă oarecare.
Așadar, privit astăzi, Palatul „Maurice Blank” pare prins între două lumi.
Una este cea a trecutului: camerele înalte, tavanele pictate, marmura, bronzul, lemnul, șemineul monumental și detaliile care amintesc de o epocă în care astfel de clădiri erau construite pentru a impresiona.
Cealaltă este realitatea prezentului: geamuri sparte, ferestre lăsate deschise, tencuială căzută și o curte în care vegetația a pus stăpânire pe teren. Acolo unde timpul își vede nestingherit de treabă. Până și sârma ghimpată de pe garduri începe să ruginească.
La câteva sute de metri se află Piața Universității, una dintre cele mai cunoscute zone ale Bucureștiului. Iar pe strada Tudor Arghezi, în spatele unor porți și al unei curți năpădite de buruieni, o clădire ridicată în 1891 încă își așteaptă salvatorul.
Mastermind2 19.09.2026, 12:46
Trebuia mentionat si cine este proprietarul.Primaria Bucuresti sau administratia fondului de stat ar trebui sa-l cumpere avand in vedere ca este o cladire istorica
Gru2 19.09.2026, 12:48
Cine a scos-o la vinzare, a cui este ? De ce nu intervine statul ?