Adela vă sfătuiește în sex și iubire. „Am doi copii cu un bărbat pe care nu-l iubesc și simt că mi-am irosit tinerețea”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.
Cuprins:
Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela, Sunt Laura şi am 23 de ani. Multe din prietenele mele, care au aproape aceeaşi vârstă cu mine, îşi trăiesc viaţa la maximum, pleacă în vacanţe cu iubiţii, merg la concerte, stau în baruri până noaptea târziu sau a doua zi dimineaţă. Eu nu pot să fac asta, pentru că sunt ţinută acasă, lângă cei doi copii ai mei. Prima oară am născut când aveam 19 ani, iar a doua oară, când aveam 21 de ani. Tatăl e un tip din comuna unde am locuit până la 18 ani, când am plecat la oraş să fac facultatea. El trăia de câţiva ani în oraş (e mai mare decât mine cu mult, are 34 de ani) şi m-a ajutat să-mi închiriez un apartament la un preţ bun. Tot întâlnindu-ne ca să mă ajute să mă acomodez cu viaţa de aici, am ajuns să începem o relaţie, din care au rezultat cei doi copii. La câteva luni după ce am născut a doua oară, la presiunea părinţilor mei, care mi-au reproşat că îi fac de ruşine trăind cu un bărbat şi doi copii fără să fim luaţi în acte şi că din cauza mea au ajuns de râsul lumii, m-am căsătorit cu tatăl copiilor. Trebuie să-ţi spun că nu sunt îndrăgostită de el şi că nu mi-am dorit niciodată o relaţie serioasă cu el. Deşi avem doi copii împreună, nu simt nimic pentru el şi nici el pentru mine. Cred că am stat cu el pentru că aveam nevoie de cineva lângă mine, iar după ce am născut prima oară, pentru că nu puteam să cresc copilul singură. S-au complicat lucrurile după ce a apărut al doilea copil, iar acum nu ştiu ce să fac să ies din situaţia asta. Dacă divorţez, deşi avem puţin peste un an de când ne-am căsătorit, rămân singură cu doi copii şi nu cred că m-aş descurca să-mi găsesc un job, mai ales că am renunţat la facultate ca să pot avea grijă de ei cât e el plecat la serviciu. Pe de altă parte, nici nu ştiu dacă, în viitor, o să pot găsi pe cineva care să mă iubească şi să mă accepte cu doi copii. Simt acum că sunt legată pe viaţă de acest bărbat pe care nu-l iubesc, dar cu care trebuie să rămân de dragul copiilor. Simt de asemenea că mi-am irosit tinereţea făcând doi copii la o vârstă la care alte fete de vârsta mea încă se mai distrează prin cluburi şi mall-uri şi nici prin cap nu le trece să se mărite şi să devină mame. Am nevoie, dacă mă poţi ajuta, cu un sfat, o părere, orice... Mulţumesc.
Adela răspunde:
Dragă Laura, Dacă ai fi avut doar un copil cu acest bărbat, aș fi crezut că a fost un accident. Dar după al doilea, te rog să mă înțelegi că bănuiesc că este ceva mai mult la mijloc. Spui că nu simți nimic față de el, însă e posibil ca această stare să se datoreze stresurilor prin care treceți. Poate că în alte condiții ți-ai da seama că de fapt tu ții la el, și el la tine. E normal să fii pesimistă atunci când privești lucrurile din unghiul pe care mi l-ai spus. Să știi că, în situația ta, ție îți revine sarcina de a armoniza totul. Din tine trebuie să vină starea cea bună. Situația în care ești acum are unele dezavantaje, dar are și multe avantaje. Fetelor care își irosesc tinerețile prin baruri, când se vor apuca de făcut copii, le va fi mult mai greu. Tu atunci vei fi o femeie împlintă, copiii tăi te vor ajuta și vei avea mult mai multă experiență decât ele. O să vezi cât de repede zboară anii, mai ai puțin și vei fi uimită cât de multe lucruri bune poți să faci alături de copiii tăi, cu condiția să-i crești așa cum ți-i dorești. Sunt multe femei tinere care au copii și merg și la serviciu, tu poți să mergi la facultate cu prezență redusă sau să faci cursuri la distanță, totul este să vrei. Copiii nu trebuie să devină un impediment în calea visurilor tale, depinde numai de tine. Depinde de atitudinea pe care o ai față de ei. Dacă îi privești ca pe niște ”dușmani”, pe care nu i-ai dorit și care ți-au distrus viața, ei vor simți, vor suferi și te vor epuiza. Dacă, însă, îi privești ca pe niște prieteni, dacă ești deschisă față de ei, îi tratezi ca pe egalul tău și te bucuri de ei, ei vor crește fericiți și sănătoși și vor fi dispuși să facă totul pentru a te ajuta și pe tine să-ți îndeplinești idealurile. Jucați-vă împreună cu ei, atât tu cât și tatăl lor. Dacă veți reuși amândoi să ”dați în mintea copiilor”, s-ar putea să descoperiți noi dimensiuni ale relației voastre și să vă dați seama că nu e totul pierdut.
